M-am întâlnit cu vinul la începutul anilor 2000, la o degustare. Pe vremea aceea, să primeşti vin gratis într-o cârciumă ţinea mai degrabă de SF decât de vreo acţiune de promovare de zi cu zi, a oricărui producător cu capul pe umeri, din ziua de azi. Ştiu că am rămas cu gura căscată pe tot parcursul degustării, copleşit de revelarea unui univers paralel, care existase prin preajma mea dintotdeauna, dar pe care nu-l zărisem nici măcar din greşeală (văzusem câteva emisiuni de-ale lui Radu Anton Roman dar… cam atât). Ca şi cum ai intra în dulapul bunicii şi te-ai trezi într-o Narnia plină de butoaie şi podgorii. La sfârşitul degustării eram mai mult nervos decât entuziasmat, şi asta pentru că nu înţelegeam cum poate exista o lume atât de mare, de complexă şi de la îndemână, pe care să fi ignorat-o atâta vreme. Iar când am înţeles că nasul mă va sprijini în acest demers şi, mai târziu, când am descoperit munca şi dragostea din spatele fiecărei sticle (ştiu, sună a clişeu, dar nu e!), am ştiut că drumul meu nu se mai poate despărţi de drumul vinului vreodată.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Un vin cumva atipic care, dincolo de abordarea destul moderna a soiului, are cateva tuse de personalitate bine conturate. In primul rand, aromele tipice de soi, care tasnesc de obicei din pahar (soc, flori albe), sunt de o intensitate egala cu notele verzi, de iarba proaspat cosita, de ardei gras si frunze tocate. Un mic exces de dioxid de carbon (care face vinul extrem de vivace) si o nota rustic-salbatica destul de evidenta reusesc sa scoata acest vin din peisajul SB-urilor standardizate. Un vin pe placul curiosilor care doresc mereu ceva nou.
Un vin curat, de zi cu zi zi, destul de direct, cu un prim plan de fructe rosii bine coapte / supramaturate (visine, capsuni, zmeura), insotite si de cateva note de vanilie, ciocolata cu lapte si piper, toate regasite si in gust. Mai degraba tanar si suplu, cu taninuri inca sesizabile, dar nu agresive – cat sa ceara cateva feliute de charcuterie -, aciditate vivace si final de lungime medie.
Un vin curat, de zi cu zi zi, destul de direct, cu un prim plan de fructe rosii bine coapte / supramaturate (visine, capsuni, zmeura), insotite si de cateva note de vanilie, ciocolata cu lapte si piper, toate regasite si in gust. Mai degraba tanar si suplu, cu taninuri inca sesizabile, dar nu agresive – cat sa ceara cateva feliute de charcuterie -, aciditate vivace si final de lungime medie.
Un vin tanar, cu taninuri fine, dar inca sesizabile, si o aciditate sanatoasa, combinatie care il recomanda destul de clar langa o gustare (branzeturi moi, as zice). Prietenos, vesel, dominat de fruct – cirese, cirese negre, fructe negre de padure, dar si cu ceva accente condimentate si insinuari de note pamantoase, cat sa treaca de statutul de vin simplu, apropiindu-se mai degraba de o tinuta eleganta.
Un spumant surprinzator, chiar daca nu aveam asteptari formulate. Produs din Cramposie si Pinot noir, nu seamana mult cu nici unul dintre cele pe care le cunosc din acesti struguri, semn ca cel care a avut ideea asamblajului nu duce lipsa de inspiratie in inovatie. Este un vin dominat de eleganta si prospetime, amintind de o juna la balul introducerii oficiale in societate. Si care merge devreme la culcare, ca sa continuam metafora, finalul gustului - fin si vivace - fiind un pic intre scurt si mediu. Deja m-a facut curios cum ar arata dupa o maturare pe drojdii semnificativ mai lunga.
Dupa excese vine, teoretic, dresul. Apoi vin hodina, intoarcerea la munca si vinul care sa te ajute sa treci de la serile de leneveala, somn sau povesti cu prietenii la treburile de zi cu zi. Oprisor propune exact acest vin de “crepuscul” - energizant, dar si plin; rotunjit (ca taninuri) dar si cu ascutimi de aciditate proaspata… Debordeaza de fructe rosii (capsuni, zmeura), bine compensate cu atingeri elegante de lemn, care-l fac potrivit pentru mai multe gusturi si varste. Un vin “fun”, tanar si plin de viata, bun de seara sau, daca exagerati, si mai spre dimineata, nitel inainte sa rasara soarele.
O abordare, cel putin pentru mine, neobisnuita pentru acest soi. Adica un Negru transformat intr-un vin intelectual si sobru, in conditiile in care – din nou, foarte personal – mi se parea ca radacina sa rustica este cea care il defineste si il deosebeste. Imaginea asta de vin high-class este accentuata si de sticla grea si pretioasa… Totusi, nimic gresit la acest vin, ba chiar educatia (élèvage, nu?) il face extrem de promitator in ceea ce priveste capacitatea de invechire. In rest, taninuri inca destul de prezente, dar fin-catifelate (numai bun de pus langa o carne la gratar), fructe de padure din plin, final suculent, cu accente placute de piperuri si condimente
Un Primitivo care ma bucura. Pe de o parte pentru ca imi confirma tendinta despre care am mai scris aici, de a avea vinuri - din aceasta zona si din acest strugure – indreptate catre fructe proaspete, cu mai putine gemuri si dulceturi. Pe de alta parte, pentru ca a ajuns pe masa de degustare fix cand afara se racorise un pic, si ce altceva s-ar potrivi mai bine? Cald, rotund, matasos, plin de fructe de padure, dar si cu accente elegante pamantoase si picante, cu un final bun si relaxant... Numai bun de incheiat o zi lunga!
Un cupaj frumos, din care – daca e rece – intai sare din pahar Cabernetul, cu niste note de pamant de padure si de paprika. Pe masura ce ajunge la temperatura camerei (daca stati in cartierele mai neincalzite ale Bucurestilor) se simte mai bine si mai complex Merlot-ul, cu note de compot de visine si cirese, initial, apoi se naste explozia de fructe proaspete de la ambele soiuri. Isi arata adevarata frumusete la temperatura corecta, undeva pe la 14-15 grade, cand se simt bine si piele, piperuri, mobila veche de lemn si alte nuante elegante. Bun de sarbatorit, greu de impartit. De luat in mai multe exemplare. Si da, e si de invechit cativa ani buni.
Un vin surprinzator, as spune, daca acest cuvant nu s-ar dovedi prea sarac pentru cat are acest Bordeaux de oferit. Este primul vin mai sarat decat prima editie Sauvignon Blanc de la Clos des Colombes, pentru cine si-o mai aminti de acea bijuterie. Din spatele senzatiilor sarate, aproape maritime, neanuntate de notele olfactive (floral-fructate), cresc elegant si neinvaziv accentele citrice, de suc de lime, suc de lamaie, coaja de grapefruit, pana cand atacul mineral este echilibrat complet. Totul se incheie cu un gust lung, aproape interminabil, echilibrat si subtil.
Un strugure local al regiunii Abruzzo, nascut la o aruncatura de bat de Marea Adriatica, din vii destul de vechi (25 de ani) ale unei podgorii aflata de mai bine de un secol in proprietatea aceleiasi familii. Vinul este vesel, „de malul marii”, cu fructe de livada bine coapte si multe citrice in prim plan, aciditate de vin nou, gust mai rotund decat l-ar anunta intital aromele, dar racoritor si relaxa(n)t. Perfect pentru zilele astea fierbinti de vara.
Daca sunteti pe la munte sau aveti bafta de o seara mai racoroasa, asta ar fi vinul rosu de incercat in aceasta vara. Are densitatea si dulceata unui vin traditional din sudul Italiei, dar nu excesiv, si in nici un caz covarsitor. Aromele dominante, de prune, mure si capsuni, sunt inca proaspete, cu urme prea vagi de arome secundare sau tertiare (condimente, respectiv piele) cat sa fie luate in considerare. Gustul oglindeste bine partea olfactiva, cu un mic plus de condimente. Tare bun de impartit cu prietenii, dar parca mai potrivit de pastrat cativa (macar 3-5) ani prin pivnita.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...