M-am întâlnit cu vinul la începutul anilor 2000, la o degustare. Pe vremea aceea, să primeşti vin gratis într-o cârciumă ţinea mai degrabă de SF decât de vreo acţiune de promovare de zi cu zi, a oricărui producător cu capul pe umeri, din ziua de azi. Ştiu că am rămas cu gura căscată pe tot parcursul degustării, copleşit de revelarea unui univers paralel, care existase prin preajma mea dintotdeauna, dar pe care nu-l zărisem nici măcar din greşeală (văzusem câteva emisiuni de-ale lui Radu Anton Roman dar… cam atât). Ca şi cum ai intra în dulapul bunicii şi te-ai trezi într-o Narnia plină de butoaie şi podgorii. La sfârşitul degustării eram mai mult nervos decât entuziasmat, şi asta pentru că nu înţelegeam cum poate exista o lume atât de mare, de complexă şi de la îndemână, pe care să fi ignorat-o atâta vreme. Iar când am înţeles că nasul mă va sprijini în acest demers şi, mai târziu, când am descoperit munca şi dragostea din spatele fiecărei sticle (ştiu, sună a clişeu, dar nu e!), am ştiut că drumul meu nu se mai poate despărţi de drumul vinului vreodată.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Dupa excese vine, teoretic, dresul. Apoi vin hodina, intoarcerea la munca si vinul care sa te ajute sa treci de la serile de leneveala, somn sau povesti cu prietenii la treburile de zi cu zi. Oprisor propune exact acest vin de “crepuscul” - energizant, dar si plin; rotunjit (ca taninuri) dar si cu ascutimi de aciditate proaspata… Debordeaza de fructe rosii (capsuni, zmeura), bine compensate cu atingeri elegante de lemn, care-l fac potrivit pentru mai multe gusturi si varste. Un vin “fun”, tanar si plin de viata, bun de seara sau, daca exagerati, si mai spre dimineata, nitel inainte sa rasara soarele.
O abordare, cel putin pentru mine, neobisnuita pentru acest soi. Adica un Negru transformat intr-un vin intelectual si sobru, in conditiile in care – din nou, foarte personal – mi se parea ca radacina sa rustica este cea care il defineste si il deosebeste. Imaginea asta de vin high-class este accentuata si de sticla grea si pretioasa… Totusi, nimic gresit la acest vin, ba chiar educatia (élèvage, nu?) il face extrem de promitator in ceea ce priveste capacitatea de invechire. In rest, taninuri inca destul de prezente, dar fin-catifelate (numai bun de pus langa o carne la gratar), fructe de padure din plin, final suculent, cu accente placute de piperuri si condimente
Un Primitivo care ma bucura. Pe de o parte pentru ca imi confirma tendinta despre care am mai scris aici, de a avea vinuri - din aceasta zona si din acest strugure – indreptate catre fructe proaspete, cu mai putine gemuri si dulceturi. Pe de alta parte, pentru ca a ajuns pe masa de degustare fix cand afara se racorise un pic, si ce altceva s-ar potrivi mai bine? Cald, rotund, matasos, plin de fructe de padure, dar si cu accente elegante pamantoase si picante, cu un final bun si relaxant... Numai bun de incheiat o zi lunga!
Un cupaj frumos, din care – daca e rece – intai sare din pahar Cabernetul, cu niste note de pamant de padure si de paprika. Pe masura ce ajunge la temperatura camerei (daca stati in cartierele mai neincalzite ale Bucurestilor) se simte mai bine si mai complex Merlot-ul, cu note de compot de visine si cirese, initial, apoi se naste explozia de fructe proaspete de la ambele soiuri. Isi arata adevarata frumusete la temperatura corecta, undeva pe la 14-15 grade, cand se simt bine si piele, piperuri, mobila veche de lemn si alte nuante elegante. Bun de sarbatorit, greu de impartit. De luat in mai multe exemplare. Si da, e si de invechit cativa ani buni.
Un vin surprinzator, as spune, daca acest cuvant nu s-ar dovedi prea sarac pentru cat are acest Bordeaux de oferit. Este primul vin mai sarat decat prima editie Sauvignon Blanc de la Clos des Colombes, pentru cine si-o mai aminti de acea bijuterie. Din spatele senzatiilor sarate, aproape maritime, neanuntate de notele olfactive (floral-fructate), cresc elegant si neinvaziv accentele citrice, de suc de lime, suc de lamaie, coaja de grapefruit, pana cand atacul mineral este echilibrat complet. Totul se incheie cu un gust lung, aproape interminabil, echilibrat si subtil.
Un strugure local al regiunii Abruzzo, nascut la o aruncatura de bat de Marea Adriatica, din vii destul de vechi (25 de ani) ale unei podgorii aflata de mai bine de un secol in proprietatea aceleiasi familii. Vinul este vesel, „de malul marii”, cu fructe de livada bine coapte si multe citrice in prim plan, aciditate de vin nou, gust mai rotund decat l-ar anunta intital aromele, dar racoritor si relaxa(n)t. Perfect pentru zilele astea fierbinti de vara.
Daca sunteti pe la munte sau aveti bafta de o seara mai racoroasa, asta ar fi vinul rosu de incercat in aceasta vara. Are densitatea si dulceata unui vin traditional din sudul Italiei, dar nu excesiv, si in nici un caz covarsitor. Aromele dominante, de prune, mure si capsuni, sunt inca proaspete, cu urme prea vagi de arome secundare sau tertiare (condimente, respectiv piele) cat sa fie luate in considerare. Gustul oglindeste bine partea olfactiva, cu un mic plus de condimente. Tare bun de impartit cu prietenii, dar parca mai potrivit de pastrat cativa (macar 3-5) ani prin pivnita.
Un rose reusit, expresiv si racoritor, excelent de avut in frigider zilele acestea. Arome de fructe rosii primaveratice cu accente discrete de flori uscate si ierburi aromate. Gust rotund, peste asteptari ca densitate si intensitate, cu un final mediu, bine echilibrat intre aciditate si fruct. Sprinten, viu si vesel.
Un rose reusit, expresiv si racoritor, excelent de avut in frigider zilele acestea. Arome de fructe rosii primaveratice cu accente discrete de flori uscate si ierburi aromate. Gust rotund, peste asteptari ca densitate si intensitate, cu un final mediu, bine echilibrat intre aciditate si fruct. Sprinten, viu si vesel.
Un „la multi ani” usor prematur Pavelilor si Petrilor si tuturor aniversatilo de saptamana asta. Aveti aici, in ciuda caldurii, un vin perfect pentru gratare, carnuri la cuptor, tocaturi şi paste cu sos rosu. Nu va speriati de debutul matur, usor inchis, este un vin care se deschide repede (20-40 min.) catre fructe de padure, lemn uscat, condimente si fructe confiate. Aciditatea peste medie si taninurile inca nelinistite promit sa fie un vin luat acum si de gustat din sase in sase luni in urmatorii 5-8 ani. Sau mai mult.
Daca sunt Rusaliile, acest vin inspirat de traditii se potriveste bine si cu valul subit de caldura, si cu ceva gustari traditionale, si cu semnificatia momentului. Nu insist, ca sigur o vor face multi... Deocamdata, varianta 2020 de Rusalca se prezinta conform asteptarilor – tanar, proaspat, sprinten, vesel. Arome initial impartite intre zona florala (soc, salcam, flori de camp) si cea de fruct (mere verzi, pere zemoase, piersici albe), apoi mutate, pe masura ce vinul respira, doar catre fruct. Gustul pastreaza aceeasi structura aromatica, dar cu mentiunea ca aciditatea si corpul deja peste medie (e doar aparent diafan) promit o viata destul de lunga acestui vin. Beti acum, dar mai incercati si in urmatorii 3-4 ani.
Un vin care frapeaza initial prin culoarea foarte deschisa, apropiata de Pinot Noir. Aromele sunt cele deja recognoscibile, in coerenta cu alte variante ale acestui soi, din Mehedinti, Dealu Mare sau Dragasani. Un pic rustic – parte din farmecul sau, de altfel – si pamantos initial, se deschide spre condimente lemnoase, piperuri, cirese negre si rosii, compot de visine si ceva urme de talpa de paine la cuptor si cacao. Gustul are fructul mult mai concentrat, cu aciditate de vin tanar, taninuri fine si final mediu spre lung. Un soi pe care ma bucur enorm sa-l vad tot mai raspandit, pe care il consider fara retinere un viitor pretendent clar la topul celor mai valoroase soiuri romanesti.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...