Horia Hasnaş
Jurnalist de profesie, cochetez cu vinurile de prin copilărie, de când am fost „uns” paharnic al familiei, în sensul că eu dădeam verdictul final în cazul vinului ce urma a fi achiziţionat pentru petrecerea ce urma să se întâmple. Pasiunea latentă a erupt prin 2006, când am gustat un vin purtând semnătura lui Mariano Garcia, oenologul care a scris istorie pentru Vega Sicilia. Am început să caut, să citesc, să descopăr, am creat un prim blog – Vin din Presă – iar din 2010 am intrat cu arme şi bagaje în echipa Vinul.Ro, spre imensa invidie a prietenilor, supăraţi că ei dau bani pe băutură în timp ce eu „primesc bani ca să beau”. Până în 2017, când am părăsit Vinul.Ro, am devenit globetrotter pe cărările vinului, jurat în concursuri internaţionale, printre care Concours Mondial de Bruxelles, Balkans International Wine Competition, Vinarium – IWCB sau Thessaloniki WSIC şi mult mai îndrăgostit de vin şi de oamenii din jurul lui. Actualmente sunt implicat în diferite proiecte, cu accent pe cel personal – Wine People - un blog pe care doar ancestrala-mi lene îl împiedică să fie mai frumos, mai puternic şi mai inteligent. Aaa, şi să nu uit... Din 2019 am devenit şi autor de carte: “Oamenii Vinului”.
Parte din echipa de degustători români care a devenit campioană mondială la cea de-a XI-a ediţie a „Campionatului Mondial de Degustare în Orb” - octombrie 2023.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Recenziile expertului Horia Hasnaş
-
CHIANTI CAVALIERE 2019-Grati
Dar ce avem noi aici??? Avem un vin. Rosu. Care vine taman din Toscana. Si care are, conform caietului de sarcini, minim 70% Sangiovese in compozitie. Daca ma intrebati pe mine, as spune ca are mai mult, pentru ca soiul se manifesta plenar in acest vin. Si este si foarte tanar, ceea ce face ca exprimarea lui, mai ales in zona gustativa, sa para usor neprietenoasa. Mai ales pentru neofiti sau pentru fanii dulceturilor ciocolatii din Puglia sau Sicilia. Dar Grati Chianti 2019 este un vin onest. Vine cu parfumuri specifice de fructe rosii – cireasa in principal – cu tuse de piele si ceva pamant reavan de padure prin care se mai ascund si niscaiva bureti, cu intense note vegetale. Ce mai, un Chianti. Structura e buna, corpul mediu mai lasa taninurile inca verzi sa se joace prin curte, aciditatea e vie, de visina necoapta, alcoolul, prietenos. Adica...Chianti. Nu este vinul din care sa-ti faci icoana, dar nici de lepadat nu este. Mai ales daca-l duci langa o pastrama de oaie sau langa niste cotlete de berbecut ceva mai grase.
-
PRIMORDIAL SAUVIGNON BLANC 2020-Domeniul Bogdan
Vom vorbi azi despre un vin cu o istorie nu foarte lunga, dar care deja a punctat decisiv in preferintele iubitorilor de vin din Romania. Primordial a placut de la inceput, fie ca a fost Chardonnay, fie ca a fost, ca in cazul nostru, Sauvignon Blanc. A placut pentru ca e un vin bun, cu personalitate, cu poveste si cu o semnatura de prestigiu, ce a lui Phillipe Cambie, magicianul de pe Rhone, considerat de Robert Parker, in 2010, cel mai bun enolog al anului. Si inca un amanunt, foarte important...este un vin organic. Vinul nostru este o bucurie. Initial pare timid, etaland fine tuse de citrice, ardei gras si iarba, insa dupa cinci minute explodeaza, oferind cu eleganta buchetele de flori albe si ierburi aromate, cosulete cu pere si caise, borcanele cu miere, ba chiar si o atingere de condiment. Dens, corpolent, cu o nota de onctuozitate, se caracterizeaza printr-un echilibru de invidiat, aciditatea vie fiind tinuta in frau de un extract de vin rosu. Gust elegant, persistent, fara intreruperi, ba chiar cu un crescendo in finalul lung, in care apar intrigante note tonic-picante. Daca i-as reprosa ceva este doar ca a fost aruncat asa tinerel pe piata. Pentru ca, parere personala, il vad mai incantator peste un an.
-
PRIMORDIAL SAUVIGNON BLANC 2021-Domeniul Bogdan
Vom vorbi azi despre un vin cu o istorie nu foarte lunga, dar care deja a punctat decisiv in preferintele iubitorilor de vin din Romania. Primordial a placut de la inceput, fie ca a fost Chardonnay, fie ca a fost, ca in cazul nostru, Sauvignon Blanc. A placut pentru ca e un vin bun, cu personalitate, cu poveste si cu o semnatura de prestigiu, ce a lui Phillipe Cambie, magicianul de pe Rhone, considerat de Robert Parker, in 2010, cel mai bun enolog al anului. Si inca un amanunt, foarte important...este un vin organic. Vinul nostru este o bucurie. Initial pare timid, etaland fine tuse de citrice, ardei gras si iarba, insa dupa cinci minute explodeaza, oferind cu eleganta buchetele de flori albe si ierburi aromate, cosulete cu pere si caise, borcanele cu miere, ba chiar si o atingere de condiment. Dens, corpolent, cu o nota de onctuozitate, se caracterizeaza printr-un echilibru de invidiat, aciditatea vie fiind tinuta in frau de un extract de vin rosu. Gust elegant, persistent, fara intreruperi, ba chiar cu un crescendo in finalul lung, in care apar intrigante note tonic-picante. Daca i-as reprosa ceva este doar ca a fost aruncat asa tinerel pe piata. Pentru ca, parere personala, il vad mai incantator peste un an.
-
CHIANTI RUFINA 2016-Villa di Vetrice
Sangiovese, Canaiolo, Colorino. Un blend tipic pentru Chianti, care, insa, poate avea sute de exprimari. Cea din vinul de fata este una mai traditionala, mai aproape de clasic, chiar daca, surprinzator, in profilul aromatic expune mai mult fructe negre, precum pruna sau cireasa neagra. Si mai dezvaluie si cacao, piele, note mineral pamantoase, tonuri vegetale si un delicioas praf de piper alb. Corpul mediu, cu taninuri deja rotunjite, aciditatea vie, dar nu agresiva, si alcoolul bine integrat ii confera vinului un echilibru remarcabil, care estompeaza niste note vegetale pe care nu le-ai mai banui intr-un Chianti – fi el si Rufina – care a implinit respectabila varsta de 4 ani si jumatate de cand a intrat in fermentatie. Poate ca si numai cele 6 luni petrecut in butoaie mari, de 2800 de litri, au mentinut aceasta exprimare usor ierboasa, insa daca ne gandim cu un Chianti trebuie sa ofere in principal prospetime si suculenta, atunci nu ne ramane decat sa-l felicitam pe producator si sa consumam vinul alaturi de o friptura buna sau de niste branzeturi maturate.
-
BACANTA BARRIQUE MERLOT 2016-Crama Gîrboiu
Cand vezi pe eticheta Barrique Merlot – nici macar Merlot Barrique, in ideea ca Merlotul ar fi, totusi, majoritar – te cam ia cu strangere de inima. Doar ca, in cazul acestui vin, nu e cazul. Cel putin olfactiv, lemnul fin nu vrea deloc sa iasa in fata, ci doar pune umarul – a se citi porul si taninul – la o exprimare mai complexa si mai eleganta, care deschide cu note de visina coapta si cirese amare, printre care pulseaza tonuri de ciocolata, lemn dulce, note vegetale si ceva piper alb. Singurele reprosuri pe care le poti face lemnului este ca, in gust, lasa ceva impresii prafoase si ca n-a performat suficient in lupta cu alcoolul generos (14,9 declarat), care incalzeste finalul lung, dominat de tonuri de visina, cacao si atingeri picante. Altfel, un vin frumos,bogat, cu o surprinzatoare prospetime si o placuta senzatie de suculenta.
-
BACANTA MERLOT BARRIQUE 2017-Crama Gîrboiu
Cand vezi pe eticheta Barrique Merlot – nici macar Merlot Barrique, in ideea ca Merlotul ar fi, totusi, majoritar – te cam ia cu strangere de inima. Doar ca, in cazul acestui vin, nu e cazul. Cel putin olfactiv, lemnul fin nu vrea deloc sa iasa in fata, ci doar pune umarul – a se citi porul si taninul – la o exprimare mai complexa si mai eleganta, care deschide cu note de visina coapta si cirese amare, printre care pulseaza tonuri de ciocolata, lemn dulce, note vegetale si ceva piper alb. Singurele reprosuri pe care le poti face lemnului este ca, in gust, lasa ceva impresii prafoase si ca n-a performat suficient in lupta cu alcoolul generos (14,9 declarat), care incalzeste finalul lung, dominat de tonuri de visina, cacao si atingeri picante. Altfel, un vin frumos,bogat, cu o surprinzatoare prospetime si o placuta senzatie de suculenta.
-
BACANTA MERLOT BARRIQUE 2018-Crama Gîrboiu
Cand vezi pe eticheta Barrique Merlot – nici macar Merlot Barrique, in ideea ca Merlotul ar fi, totusi, majoritar – te cam ia cu strangere de inima. Doar ca, in cazul acestui vin, nu e cazul. Cel putin olfactiv, lemnul fin nu vrea deloc sa iasa in fata, ci doar pune umarul – a se citi porul si taninul – la o exprimare mai complexa si mai eleganta, care deschide cu note de visina coapta si cirese amare, printre care pulseaza tonuri de ciocolata, lemn dulce, note vegetale si ceva piper alb. Singurele reprosuri pe care le poti face lemnului este ca, in gust, lasa ceva impresii prafoase si ca n-a performat suficient in lupta cu alcoolul generos (14,9 declarat), care incalzeste finalul lung, dominat de tonuri de visina, cacao si atingeri picante. Altfel, un vin frumos,bogat, cu o surprinzatoare prospetime si o placuta senzatie de suculenta.
-
PETIT MATEI 2017-Domeniile Prince Matei
Ca frate mai mic si mai zvapaiat al iconicului print cu acelasi nume, Petit Matei isi arata, totusi, obarsia nobiliara, mai ales in prezentarea olfactiva, unde vine cu un amalgam de parfumuri de fructe rosii, dar si negre, cu note de ciocolata, ierburi si condimente, dar si cu atingerea de hidrocarbura – aici in zona fumului si a cauciucului – atat de necesara unui Merlot care vrea sa se respecte. Tineretea, insa, simte nevoie sa se afirme si in gust. Ceea ce nu e cel mai grav lucru cu putinta, mai ales daca apreciati un rosu care sa va clateasca papilele de grasimile ce va vor asalta in perioada Sarbatorilor. Aciditate vie este potentata si de taninurile usor agresive si de o senzatie vegetala care ma face sa cred ca asamblajul contine mai mult Cabernet Sauvignon ca de obicei. Altminteri, nu prea ai ce sa-i reprosezi. Corp are, arome, la fel, balansul e rezonabil. Dar daca va doriti un vin elegant, mai prietenos, pe care sa-l savurati chiar si fara asociere, atunci il cumparati acum si-l beti la anul pe vremea asta.
-
PETIT MATEI 2018-Crama DeMatei
Ca frate mai mic si mai zvapaiat al iconicului print cu acelasi nume, Petit Matei isi arata, totusi, obarsia nobiliara, mai ales in prezentarea olfactiva, unde vine cu un amalgam de parfumuri de fructe rosii, dar si negre, cu note de ciocolata, ierburi si condimente, dar si cu atingerea de hidrocarbura – aici in zona fumului si a cauciucului – atat de necesara unui Merlot care vrea sa se respecte. Tineretea, insa, simte nevoie sa se afirme si in gust. Ceea ce nu e cel mai grav lucru cu putinta, mai ales daca apreciati un rosu care sa va clateasca papilele de grasimile ce va vor asalta in perioada Sarbatorilor. Aciditate vie este potentata si de taninurile usor agresive si de o senzatie vegetala care ma face sa cred ca asamblajul contine mai mult Cabernet Sauvignon ca de obicei. Altminteri, nu prea ai ce sa-i reprosezi. Corp are, arome, la fel, balansul e rezonabil. Dar daca va doriti un vin elegant, mai prietenos, pe care sa-l savurati chiar si fara asociere, atunci il cumparati acum si-l beti la anul pe vremea asta.
-
SFINTII MIHAIL SI GAVRIL 2017-Crama Oprisor
Cupola Sanctis – Sfintii Mihail si Gavril este unul dintre cele mai constante vinuri pe care le-am intalnit in spatiul Carpato - Danubiano – Pontic. Indiferent de anul de recolta, vinul este prietenos, usor de baut si de inteles. Asa a fost gandit, asa este realizat. N-are nevoie de decantare, e suficient sa deschizi sticla cu un sfert de ora inainte de a-ti turna primul pahar pentru a te bucura de un vin complex, echilibrat, cu taninuri moi, catifelate, care ascund poate prea bine nivelul de alcool destul de ridicat. Aromatic sta si mai bine. Pentru ca, pe langa notele de fructe - si proaspete, dar si din borcanul cu gem -, are condiment, ierburi aromate si o atingere de trufa neagra care ii ofera un plus de distinctie. Sa nu tragem concluzia ca am intalnit echivalentul lui Cos d’ Estournel in Romania, este departe de a avea o personalitate distincta, insa la palierul lui de pret este un vin care nu te dezamageste.
-
NEGRU DE DRAGASANI 2017-Crama Avincis
„Sunt tanar, Doamna, vinul ma stie pe de rost / Si ochiul sclav imi cara fecioarele prin sange...”. Va veti intreba, desigur, daca aceasta apropiere de Mircea Dinescu – poetul, nu proprietarul de crama – nu se datoreaza celor 14,5 % vol.alc declarate ale vinului de care eu ar trebui sa povestesc. Nu, dar ce altceva as putea spune despre un vin care are nevoie de cel putin o ora pentru a scapa de tracul pubertatii si pentru a-si dezvalui valentele, care nu sunt putine. Pentru ca, olfactiv, vinul vine cu un cosulet generos de fructe negre si condimente, dar si cu atingeri vegetale si influente de baric nou, usor cam ars dupa gustul meu. Atacul este rotund, placut, finalul, lung, suculent, dulce-picant, cu mult mai putine impresii prafoase decat fratele din 2016. Poate nu atat de extractiv ca editia precedenta, dar, cu siguranta, mult mai elegant.
-
AVINCIS NEGRU DE DRAGASANI 2018-Crama Avincis
„Sunt tanar, Doamna, vinul ma stie pe de rost / Si ochiul sclav imi cara fecioarele prin sange...”. Va veti intreba, desigur, daca aceasta apropiere de Mircea Dinescu – poetul, nu proprietarul de crama – nu se datoreaza celor 14,5 % vol.alc declarate ale vinului de care eu ar trebui sa povestesc. Nu, dar ce altceva as putea spune despre un vin care are nevoie de cel putin o ora pentru a scapa de tracul pubertatii si pentru a-si dezvalui valentele, care nu sunt putine. Pentru ca, olfactiv, vinul vine cu un cosulet generos de fructe negre si condimente, dar si cu atingeri vegetale si influente de baric nou, usor cam ars dupa gustul meu. Atacul este rotund, placut, finalul, lung, suculent, dulce-picant, cu mult mai putine impresii prafoase decat fratele din 2016. Poate nu atat de extractiv ca editia precedenta, dar, cu siguranta, mult mai elegant.