PELERIN RAMATO 2025 Domeniul Dragasi

Ei, dragii mosului, știți voi de ce-i spune soiului Pinot Grigio? Nici eu, fiindcă are pielița roz-violacee atunci când e copt (ce-i drept, bate spre gri când nu e perfect copt, iar strugurii în trecut erau greu de copt perfect). "Ramato", apropo, înseamnă "arămiu", culoarea cuprului. În fine, să nu ne pierdem în etimologie, mai ales că avem în față un vin proaspăt, foarte ușor de băut, cu doar 13% alcool (ceea ce a ajuns să fie puțin pentru un roze, mai ales unul care nu-i chiar pal). Aromele prind mai multe laturi ale spectrului, de la citric la fructat și vegetal - lucru de altfel foarte interesant, iar gustul are ceva onctuozitate, rotunjime sau cum vreți să-i spuneți, dar și o aciditate proaspătă, care-l face să curgă fără probleme. Si chiar dacă-i zglobiu și simpatic, are și un aer serios, fără exagerările de zahăr sau aromele de bomboane ale altor roze-uri. Ce să vă mai zic, l-am băut cu sete și cu mare plăcere, ceea ce vă urez și vouă; doar aveți grijă să nu vă așteptați la un roze de tip "bombonică".

Inchide review

Dacă nu ar scrie pe gâtul sticlei că este 100% Pinot Gris, nu m-aș gțndi la soiul ăsta vreodată, în vecii vecilor, într-o degustare în orb. Așa cum notele de iasomie și soc de pe etichetă mi se par atât de „de fundal” față de frăguțele și căpșunile necoapte pe care le simt eu, încât mă gândesc că oi fi fost lovit de vreun Covid mai selectiv cu notele florale... Dar asta nu înseamnă că vinul nu e fain – doar să nu vă speriați dacă nu regăsiți propriile impresii pe etichetă. Vinul chiar este fain – relaxat, vesel, relativ ușurel, chiar și la cele 13 procente de alcool, frumos echilibrat și cu niște note de final choar intrigante, semn că macerarea lungă pe pielițe (chiar foarte lungă, dacă ne luăm după culoare) chiar este un procedeu demn de mai multă atenție, mai ales pentru vinuri non-orange.

Inchide review

Un Pinot Grigio altfel, în ediție ultra-limitată (doar 900 de sticle), vinificat rose: o punte între prospețimea unui rosé și structura unui alb serios. Notele de degustare sunt o plimbare printr-o grădină aromată și o livadă de sfârșit de vară – fan proaspăt, flori albe, iasomie, fragi, pere coapte și gutui. Gustul e rotund și generos, cu 13% alcool care oferă volum, dar și cu o aciditate crocantă, „crunchy & crispy” cum îi stă bine unui vin cu chef de joacă. Postgust lung, mineral, cu o atingere discretă de cremene și poate chiar o idee sărată, ca un strop de mare într-o zi caldă. E un vin care nu se grăbește, plin, persistent, memorabil, ce se potrivește de minune cu tartar de somon, risotto cu sparanghel sau fructe de mare la grătar – un vin care știe să stea elegant la masă.

Inchide review

Ei, dragii mosului, știți voi de ce-i spune soiului Pinot Grigio? Nici eu, fiindcă are pielița roz-violacee atunci când e copt (ce-i drept, bate spre gri când nu e perfect copt, iar strugurii în trecut erau greu de copt perfect). "Ramato", apropo, înseamnă "arămiu", culoarea cuprului. În fine, să nu ne pierdem în etimologie, mai ales că avem în față un vin proaspăt, foarte ușor de băut, cu doar 13% alcool (ceea ce a ajuns să fie puțin pentru un roze, mai ales unul care nu-i chiar pal). Aromele prind mai multe laturi ale spectrului, de la citric la fructat și vegetal - lucru de altfel foarte interesant, iar gustul are ceva onctuozitate, rotunjime sau cum vreți să-i spuneți, dar și o aciditate proaspătă, care-l face să curgă fără probleme. Si chiar dacă-i zglobiu și simpatic, are și un aer serios, fără exagerările de zahăr sau aromele de bomboane ale altor roze-uri. Ce să vă mai zic, l-am băut cu sete și cu mare plăcere, ceea ce vă urez și vouă; doar aveți grijă să nu vă așteptați la un roze de tip "bombonică".

Inchide review

Dacă nu ar scrie pe gâtul sticlei că este 100% Pinot Gris, nu m-aș gțndi la soiul ăsta vreodată, în vecii vecilor, într-o degustare în orb. Așa cum notele de iasomie și soc de pe etichetă mi se par atât de „de fundal” față de frăguțele și căpșunile necoapte pe care le simt eu, încât mă gândesc că oi fi fost lovit de vreun Covid mai selectiv cu notele florale... Dar asta nu înseamnă că vinul nu e fain – doar să nu vă speriați dacă nu regăsiți propriile impresii pe etichetă. Vinul chiar este fain – relaxat, vesel, relativ ușurel, chiar și la cele 13 procente de alcool, frumos echilibrat și cu niște note de final choar intrigante, semn că macerarea lungă pe pielițe (chiar foarte lungă, dacă ne luăm după culoare) chiar este un procedeu demn de mai multă atenție, mai ales pentru vinuri non-orange.

Inchide review

Un Pinot Grigio altfel, în ediție ultra-limitată (doar 900 de sticle), vinificat rose: o punte între prospețimea unui rosé și structura unui alb serios. Notele de degustare sunt o plimbare printr-o grădină aromată și o livadă de sfârșit de vară – fan proaspăt, flori albe, iasomie, fragi, pere coapte și gutui. Gustul e rotund și generos, cu 13% alcool care oferă volum, dar și cu o aciditate crocantă, „crunchy & crispy” cum îi stă bine unui vin cu chef de joacă. Postgust lung, mineral, cu o atingere discretă de cremene și poate chiar o idee sărată, ca un strop de mare într-o zi caldă. E un vin care nu se grăbește, plin, persistent, memorabil, ce se potrivește de minune cu tartar de somon, risotto cu sparanghel sau fructe de mare la grătar – un vin care știe să stea elegant la masă.

Inchide review