Nu mai ştiu exact cum m-am îndrăgostit de vin. Probabil că s-a întâmplat pe o terasă deasupra unui bulevard, observând uimit cum se oglindesc energia şi tumultul oamenilor de dedesubt într-un simplu pahar de Riesling. Mă gândesc deci că a bea un pahar de vin nu e doar o plăcere, ci şi un mijloc de a cunoaşte lumea. Şi nu unul pentru cei leneşi, pentru că vinul bun trezeşte curiozitatea, te face să iubeşti diversitatea, te îndeamnă să călătoreşti. Nu sunt un critic de vin, ci un iubitor al lui - am încercat multe vinuri, le-am privit cu atenţie şi curiozitate şi m-am simţit uneori suficient de curajos încât să scriu despre ele. Mi se pare că cel mai bun lucru pe care-l poţi face când scrii despre vinuri este să le recomanzi pe acelea care te-au transportat, într-un fel sau altul, din locul în care te aflai. Da, cred că mi-am amintit cum am devenit pasionat de vin: am citit undeva o recomandare inspirată.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Iata vin mai usor-curgator decat primim in general din Puglia: densitate joasa, aciditate buna, zahar rezidual putin, ceva senzatii vegetale, si mai ales senzatia ca nu suntem atacati de dulceata. Pe de alta parte, gustul e simplu, si ce ramane predominant in urma lui sunt senzatiile acrisor-vegetale.
Dupa stiinta mea, cei de la Jelna fac trei feluri diferite de rose foarte reusit; acesta e cel din Merlot, din gama Dealu' Negru. E genul proaspat si revigorant, cum ne-am si astepta sa fie venind din acea parte de lume, cu fruct dulce (dar deloc zaharisit) si aciditate ridicata. Gustativ sta undeva la granita dintre popular si sobru, cu un foarte placut joc intre senzatiile de fructe dulcege, zaharul rezidual si aciditatea acrisoara. Daca nu se vor deschide curand terasele, iata un excelent rose de balcon!
Dupa stiinta mea, cei de la Jelna fac trei feluri diferite de rose foarte reusit; acesta e cel din Merlot, din gama Dealu' Negru. E genul proaspat si revigorant, cum ne-am si astepta sa fie venind din acea parte de lume, cu fruct dulce (dar deloc zaharisit) si aciditate ridicata. Gustativ sta undeva la granita dintre popular si sobru, cu un foarte placut joc intre senzatiile de fructe dulcege, zaharul rezidual si aciditatea acrisoara. Daca nu se vor deschide curand terasele, iata un excelent rose de balcon!
Pentru vinteage-ul 2011, pasionatii nostri au scris:
Cum am mai spus, stilul vinurilor Amarone mi se pare de obicei un pic exagerat si obositor. Pe de alta parte, exemplarele care reusesc sa pastreze un aer de prospetime in gust si arome pot fi extrem de satisfacatoare, daca-mi permiteti cuvantul. Inutil sa va mai spun, Campo dei Gigli cade in aceasta restransa categorie: fruct intens, cu prospetime debordanta, gust corpolent, catifelat, neasteptat de sec, cu o aciditate excelenta. Trebuie aerat si rotit mult in pahar pentru a-l face sa spuna toate lucrurile de care e capabil, si ceva imi spune ca peste vreo 10 ani povestile lui vor fi chiar mai pline de farmec.
O reintalnire placuta cu ceea ce era, pe vremea cand de-abia incepeam sa explorez lumea vinului, unul din cele mai apreciate vinuri rosii disponibile pe piata romaneasca (desigur, dintre cele pe care iti permiteai sa le cumperi). Au trecut intre timp destui ani, a crescut mult numarul, diversitatea si calitatea vinurilor importate, ca sa nu mai spunem de cea a vinurilor locale. Asa ca am fost curios cum il voi percepe acum, si nu mi-a inselat asteptarile. Ca si editiile anterioare, acest 2015 e un vin solar, generos, cu mult fruct copt si supracopt, cu indicii clare de baricare: vanilie, ciocolata, pielarie, cuisoare. Gustul da imediat senzatia de bogatie, cu multe dulcegarii fructate, dar mai ales cu textura matasoasa, densa si fina, bine echilibrata de aciditate. Pe scurt, un foarte bine facut vin in dulcele stil... modern.
O reintalnire placuta cu ceea ce era, pe vremea cand de-abia incepeam sa explorez lumea vinului, unul din cele mai apreciate vinuri rosii disponibile pe piata romaneasca (desigur, dintre cele pe care iti permiteai sa le cumperi). Au trecut intre timp destui ani, a crescut mult numarul, diversitatea si calitatea vinurilor importate, ca sa nu mai spunem de cea a vinurilor locale. Asa ca am fost curios cum il voi percepe acum, si nu mi-a inselat asteptarile. Ca si editiile anterioare, acest 2015 e un vin solar, generos, cu mult fruct copt si supracopt, cu indicii clare de baricare: vanilie, ciocolata, pielarie, cuisoare. Gustul da imediat senzatia de bogatie, cu multe dulcegarii fructate, dar mai ales cu textura matasoasa, densa si fina, bine echilibrata de aciditate. Pe scurt, un foarte bine facut vin in dulcele stil... modern.
Nicio surpriza: dupa ce l-am aerat in sticla si l-am racit un pic, Primitivo-ul aici de fata si-a etalat fara rusine caracterul solar, bogat, dar si notele de prospetime care-l civilizeaza. Asa ca pe langa aromele si gustul caracteristic de fruct stafidit, dulceag, am avut parte si de cirese si visine bine coapte, suculente, inca un pic acrisoare. Ceea ce a stat numai bine pe langa textura onctuoasa, zaharul rezidual si lucrurile date de baric. Un Primitivo de top, care va fi sigur apreciat de iubitorii stilului, si nu doar de ei.
Ce mi se pare interesant la acest Cabernet australian (mai precis din Coonawarra) e cum combina exuberanta aromatica a Lumii Noi cu eleganta si prospetimea tipice mai degraba celei vechi. Sigur, are forta - cu tanini fini si densi si senzatii gustative intense, dar e sec, un pic "savory" si curge cu foarte multa usurinta. Echilibrat si foarte placut!
Un vin dulce inrudit cu celebra Sirena a Dunarii - Riesling Italian fermentat mai multi ani in butoaie de salcam - si extrem de apropiat de acesta ca profil aromatic si potential de invechire, doar ca mult mai tanar. Este delicios inca de pe-acum, cu aromele lui de fructe confiate, flori si condimente de patiserie, dar mai ales cu textura onctuoasa si dulceata deja bine sustinuta de aciditate. Insa nu ar fi deloc rau sa puneti cateva sticle si la invechit - va va rasplati foarte frumos.
Azi ne intalnim cu un Negroamaro un pic diferit: are ceva onctuozitate, dar si aciditate ridicata, tanini temperati si senzatie clara de sec - ceea ce il face mai degraba prietenos cu mancarea si usor de baut. Ceea ce nu e un lucru rau, nu inseamna calitate mai joasa sau "puncte" mai putine, ci pur si simplu un alt stil de vin. Foarte placut!
Un Sauvignon Blanc de pe colinele Naeniului - un loc foarte frumos, mai ales in partea lui mai de sus. Daca e sa il compar cu rezultatul recoltei precedente (2017), as zice ca niste mici detalii fac o diferenta imensa. Da, fructul e la fel de copt, cu evidente nuante tropicale si confiate, dar in locul neplacutei arome de "pisica", vin ierburi aromatice si o mineralitate limpede. Notele verzi sunt si ele acolo, dar devin mult mai placute si bine integrate in acest context. Iar vinul pare un tot unitar, un monolit. Da, are destul de multa dulceata, de la cap la coada (aproape 4 grame de zahar rezidual, dar nici cu aciditatea nu mi-e rusine), mult fruct copt, dar senzatiile condimentat-minerale sunt cele care dau energie vinului si il fac extrem de baubil. Un Sauvignon "de clima calda" care merita incercat!
Desi e departe de a fi facut in stilul meu preferat, imi place vinul asta - si sa fie vreo tot zece ani de cand l-am incercat prima oara (bineinteles, din alt an de recolta). E solar, cu arome intense de fruct bine copt, dar si cu o dimensiune "earthy" evidenta - asta pe langa notele de lemn ars care pot sau nu sa fie pe gustul vostru. Are o densitate a taninilor neasteptata si nu-i lipseste deloc prospetimea - asa ca n-ar fi rau sa vedeti si peste vreo doi-trei ani ce s-a intamplat cu el. Direct, baubil, eficient si potrivit pentru zilele mai reci de toamna care se pregatesc sa vina.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...