M-am întâlnit cu vinul la începutul anilor 2000, la o degustare. Pe vremea aceea, să primeşti vin gratis într-o cârciumă ţinea mai degrabă de SF decât de vreo acţiune de promovare de zi cu zi, a oricărui producător cu capul pe umeri, din ziua de azi. Ştiu că am rămas cu gura căscată pe tot parcursul degustării, copleşit de revelarea unui univers paralel, care existase prin preajma mea dintotdeauna, dar pe care nu-l zărisem nici măcar din greşeală (văzusem câteva emisiuni de-ale lui Radu Anton Roman dar… cam atât). Ca şi cum ai intra în dulapul bunicii şi te-ai trezi într-o Narnia plină de butoaie şi podgorii. La sfârşitul degustării eram mai mult nervos decât entuziasmat, şi asta pentru că nu înţelegeam cum poate exista o lume atât de mare, de complexă şi de la îndemână, pe care să fi ignorat-o atâta vreme. Iar când am înţeles că nasul mă va sprijini în acest demers şi, mai târziu, când am descoperit munca şi dragostea din spatele fiecărei sticle (ştiu, sună a clişeu, dar nu e!), am ştiut că drumul meu nu se mai poate despărţi de drumul vinului vreodată.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Puternic, rezistent si cu o viata lunga inainte, este genul de vin de forta care a facut necesara (sau macar acceptabila) dihotomia conotatiilor Shiraz si Syrah. Dupa o indelunga aerisire, aromele initial mai inchise devin bogate, complexe, de fructe rosii si negre (capsuni mature, coacaze, afine), condimente, lemn dulce, vanilie, urme vegetal-pamantoase. Pe papile este vesel si tanar, cu un atac concentrat pe fructe rosii proaspete, mai putin dens decat ar sugera nasul, consistent aproape de – dar fara sa atinga – zona de vin satios, masticabil. Taninuri aproape de integrarea perfecta, aciditate care sustine ansamblul, final lung si echilibrat, per total – un vin frumos!
Imi amintesc ca prima oara cand am auzit de vinul acesta care, cu un tupeu fara margini, provine chiar de la Chateau Arrogant Frog, mi-am propus sa ajung neaparat vreodata sa-l beau. Mascota, porecla transformata in renume, marketing de geniu al lui Paul Mas, palma data consumatorului englez care trece pe langa glumita si-i umple buzunarele de bani producatorului, intr-o profitabila palma morala data flegmei de peste canal… Pentru oricare dintre motivele acestea si inca o suta. Inca, cum paranoia ma impiedica sa fac cumparaturi online, abia acum ne intalnim. Nu sufar ca nu ne-am cunoscut pana acum, dar ma bucur de intalnire. Grenache, Cinsault si Syrah (50/30/20), adica cirese, condimente, cramele, ceva flori uscate. In gust – proaspat, cu o intensitate care creste pe masura ce gusti (noua moda a atacului subtil din Provence si Languedoc), aciditate buna, totul echilibrat... De dictionar! De baut de sete, de placere, cu prietenii, sotia, colegii de munca, sau zugravul, daca a facut treaba buna!
Feteasca neagra este, in sine, un soi care necesita precizie – pentru momentul culesului, in alegerea butoaielor (tip de lemn, noi sau vechi, mai mult sau mai putin prajite), in stabilirea timpilor petrecuti in barrique si apoi in sticla, inainte de lansare. Altfel nu iese bine – este prea cruda, prea salbatica, „inecata” in lemn sau cu aromele de soi disparute. Feteasca neagra de fata este o dovada a faptului ca dragostea fondatorului, Guy de Poix, fata de acest soi nu a fost irosita. Se simte in echilibrul vinului ca fiecare pas a fost facut la timpul sau, nici prea devreme, nici prea tarziu. Taninurile sunt topite, fine, dar prezente. Aciditatea exista exact cat sa se faca simtita, dar sa se echilbreze perfect cu aromele intense de fructe uscate, cirese negre si condimente. Postgustul sobru de ciocolata neagra, cu vagi senzatii de alcool dulceag, completeaza elegant ansamblul. Un echilibru frumos, pe masura asteptarilor de la o Feteasca de Dealu Mare, sau chiar peste...
Un vin care pare initial mai mult decat este – nasul sobru, complicat, cu destul de multe adancimi presarate printre fructele din belsug. Cirese negre, visina, ceva capsune supramaturate, dar si note de pamant reavan si de frunze verzi groase. Gustul insa, desi retine majoritatea notelor din senzatiile olfactive (mai putin pe cele mai neguroase), este suplu, aproape subtire, cu un final care parca nu a apucat sa se defineasca – postgustul se defineste greu, apoi dispare oarecuum grabit. Pentru iubitorii de vin rosu insa, in contextul caldurilor care nu au trecut de tot, este mai mult decat potrivit, iar aciditatea inca bine resimtita il face si un bun companion pentru carnuri nu foarte grele.
Galben-auriu, cu inflexiuni verzui (desi nu mai este chiar tinerel!), acest pinot gris se revendica mai degraba din scoala alsaciana, fara mari legaturi cu acel popular „grigio”, proaspat si unidirectional, de facut sprituri pe plaja. Dimpotriva, avem aici un vin mai degraba complex, cu note de fructe albe bine coapte (piersici, compot de caise), ceva flori uscate, polen si fagure de miere. Pe papile se face imediat resimtita aciditatea tipica de Tarnave, care echilibreaza bine notele de fructe exotice si da zvac unui corp destul de dens. Alcool bine integrat, final destul de lung si proaspat. Daca insistati sa sarbatoriti Sfanta Marie cu o sticla de Maria, nu prea aveti ce sa gresiti! La multi ani, Mariilor!
Galben-auriu, cu inflexiuni verzui (desi nu mai este chiar tinerel!), acest pinot gris se revendica mai degraba din scoala alsaciana, fara mari legaturi cu acel popular „grigio”, proaspat si unidirectional, de facut sprituri pe plaja. Dimpotriva, avem aici un vin mai degraba complex, cu note de fructe albe bine coapte (piersici, compot de caise), ceva flori uscate, polen si fagure de miere. Pe papile se face imediat resimtita aciditatea tipica de Tarnave, care echilibreaza bine notele de fructe exotice si da zvac unui corp destul de dens. Alcool bine integrat, final destul de lung si proaspat. Daca insistati sa sarbatoriti Sfanta Marie cu o sticla de Maria, nu prea aveti ce sa gresiti! La multi ani, Mariilor!
Galben-auriu, cu inflexiuni verzui (desi nu mai este chiar tinerel!), acest pinot gris se revendica mai degraba din scoala alsaciana, fara mari legaturi cu acel popular „grigio”, proaspat si unidirectional, de facut sprituri pe plaja. Dimpotriva, avem aici un vin mai degraba complex, cu note de fructe albe bine coapte (piersici, compot de caise), ceva flori uscate, polen si fagure de miere. Pe papile se face imediat resimtita aciditatea tipica de Tarnave, care echilibreaza bine notele de fructe exotice si da zvac unui corp destul de dens. Alcool bine integrat, final destul de lung si proaspat. Daca insistati sa sarbatoriti Sfanta Marie cu o sticla de Maria, nu prea aveti ce sa gresiti! La multi ani, Mariilor!
Galben-auriu, cu inflexiuni verzui (desi nu mai este chiar tinerel!), acest pinot gris se revendica mai degraba din scoala alsaciana, fara mari legaturi cu acel popular „grigio”, proaspat si unidirectional, de facut sprituri pe plaja. Dimpotriva, avem aici un vin mai degraba complex, cu note de fructe albe bine coapte (piersici, compot de caise), ceva flori uscate, polen si fagure de miere. Pe papile se face imediat resimtita aciditatea tipica de Tarnave, care echilibreaza bine notele de fructe exotice si da zvac unui corp destul de dens. Alcool bine integrat, final destul de lung si proaspat. Daca insistati sa sarbatoriti Sfanta Marie cu o sticla de Maria, nu prea aveti ce sa gresiti! La multi ani, Mariilor!
Galben-auriu, cu inflexiuni verzui (desi nu mai este chiar tinerel!), acest pinot gris se revendica mai degraba din scoala alsaciana, fara mari legaturi cu acel popular „grigio”, proaspat si unidirectional, de facut sprituri pe plaja. Dimpotriva, avem aici un vin mai degraba complex, cu note de fructe albe bine coapte (piersici, compot de caise), ceva flori uscate, polen si fagure de miere. Pe papile se face imediat resimtita aciditatea tipica de Tarnave, care echilibreaza bine notele de fructe exotice si da zvac unui corp destul de dens. Alcool bine integrat, final destul de lung si proaspat. Daca insistati sa sarbatoriti Sfanta Marie cu o sticla de Maria, nu prea aveti ce sa gresiti! La multi ani, Mariilor!
Un rose de Languedoc cu o culoare atat de timida incat, din unele unghiuri, pare mai degraba un vin alb… Sticla atractiva, lunga, in forma de lacrima taiata, dop modern, nume consacrat, … Ce ar putea merge rau? Sincer, nimic. Nas discret initial, mai generos la temperaturi ceva mai inalte. Gust cu un strop de fum in debut, ceva ierburi, ceva fructe albe (mar rosu, piersica), cu un final usor picant. Partea mai interesanta (sa nu spun de-a dreptul spectaculoasa) este felul in care intensitatea gustativa creste de la un strop sorbit la urmatorul. O surpriza placuta!
Un Cabernet de Dealul Mare plin de tipicitate aromatica, in ciuda corpului mai degraba zvelt, sustinut mai mult de taninuri decat de extract. Chiar daca are cinci ani – o varsta absolut rezonabila pentru consum – vinul este inca tanar, viu, iar taninurile reactive il recomanda mai degraba pentru gastronomie decat pentru consumul „liber”. Desi ar putea parea un semn de suprabaricare, nu este. Aromele sunt la locul lor, cu fructe rosii si negre elegant completate de condimente, gustul se afla in deplina coerenta cu impresiile olfactive, completat pe final de senzatii apropiate de ciocolata cu lapte si picanterii. La multi ani, Constantini si Elene!
Salento este o tara dintr-o tara, dintr-o regiune a unei tari. Aici, locuitorii vorbesc salentino, un dialect de origine siciliana, pana la marginea orasului Taranto, de unde incepe sa se vorbeasca tarantino pana in vest, la mare. In Salento se mai vorbeste si griko, un dialect ramas din vremea cand grecii stapaneau Apulia. Varful tocului cizmei, de unde vine acest Primitivo di Manduria, este o zona complexa si dificila, lucru care se vede din bucataria locala, trecand prin vin, pana la dialectele stranii ale caror granite sunt la fel de bine definite ca ale statelor medievale. Vinul face parte dintre acele Primitivo di Manduria care iti explica de ce americanele White Zin (da, Zinfandel si Primitiv sunt aproape acelasi lucru, clone foarte apropiate ale croatului Crljenak) nu pot fi decat erori gramaticale, fracturi logice sau pur si simplu impertinente. Primitivo da in general vinuri pline, grele, maiestuoase, care pastreaza fierbinteala bolovanilor printre care cresc viile batrane, nesustinute de spalieri. Alcool puternic, taninuri grele, dar catifelate, o culoare intensa si profunda (pe alocuri se foloseste ca soi tinctorial, adica pentru imbunatatit culoarea altor vinuri), cu adancimi de gemuri si dulceturi de fructe rosii… Fiind unul dintre cele mai scumpe Primitivo din Puglia, luati toate cele de mai sus, amplificati-le, adaugati subtilitate si va rezulta Cosimo Varvaglione Colezzione Privata, vinul de lux al unei crame destul de mari pentru standardele italiene, dar care dovedeste ce se poate naste cand se intalnesc via veche si munca in exces. Adaugati o traditie de aproape un secol a familiei de producatori, dar si efortul unei intregi regiuni de a-si recupera reputatia, patata de cateva vinuri mai discutabile, produse prin anii '90-2000 si veti intelege de ce se pot bea vinuri senzationale, dar accesibile, dintr-o indicatie de origine atat de putin populara.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...