LES DEUX ALBION BLANC 2017

Un vin care atat prin exprimare cat si prin origini aduce aminte de flamboiantii printi de Orania. Un asamblaj de Viognier “de la mama lui”, Marsanne si Piquepoul, soi indigen menit sa aduca aciditate si note citrice. Nasul apartine aproape exclusiv primul soi, cu tuse evidente de caise, piersici si pere parguite, alaturi de fructe tropicale, banane si aluzii de condiment. Gustul este dominat de cremozitatea catifelata a Viognier-ului, cu o consistenta de invidiat (potentata de Marsanne) si o evolutie persistenta, dar in acelasi timp elegant sustinuta si pusa in valoare de catre Piquepoul. Finalul ii apartine acestuia din urma, cu o aciditate care isi face simtita prezenta de sub faldurile impetuoase, totul culminand cu note mineral-saline si un postgust savuros. Un vin corpolent, prezent, cremos, dar fermecator de elegant, precis si echilibrat, in stilul si filozofia soiurilor componente si a zonei. Versatil si gourmand, cred ca ar straluci cu adevarat alaturi de preparate din bucataria asiatica.

Cel mai bun lucru atunci cand bei un vin nu e calitatea lichidului in sine, desi cel de azi e demn de toata lauda, pe care nu ma indoiesc ca ceilalti colegi care vor acoperi subiectul o vor reliefa admirabil. Cel mai bun lucru sunt povestile, detaliile, parcursul de cunoastere uneori maniacal pe care il anima. In cazul meu, nici n-am ajuns la istoria multiseculara a cramei, proprietatea aceleași familii din 1490. Eu m-am oprit la dop si la inscriptia latineasca de pe el. "Volat fama per orbem". Un google mic ne arata ca este lui Vergiliu (sau Virgil, cum preferati), aparent din Eneida, iar dupa unul mai lung putem nota cartea din care face parte si numarul versului. Marturisesc ca n-am Eneida in casa, desi e in biblioteca parintilor. Groaznic, ce ne facem!? Asa ca cer din nou ajutorul marelui web. Insa sa gasim o varianta in limba romana umbland libera pe net e prea mult, astfel ca m-am plans pe facebook si minune! O cunostinta din liceu (Raluca, merci!) detine editura Ratio et Revelatio din Oradea care in 2014 a scos pe piata taman Eneida (in meritoria traducere a lui Dan Slușanschi). Coincidente lichide, nu? Ei, vorba lunga nu-i intotdeauna saracia omului, desi face sete, iar dictonul amintit se regaseste oarecum in doua versuri: "Faima, zburind imprejur, peste tot, prin cetatile toate", respectiv "Faima-si ia zborul, vestind toata obstea lor mica, indata". Cam ca vinurile de Ron ale celor de la Saint Cosme, nu-i asa, zburatacind creanga prin lume? Si avand in vedere ca sub si in jurul capelei creionata pe eticheta vinului stau ruinele unei vile romane datate 109 e.n., e de presupus ca versurile amintite vor fi fost rostite rostite vreodata "in situ". Dixit!