90 puncte Wine Spectator
Chateau de Saint Cosme este proprietatea familiei Barroul de 15 generatii, de aici provenind multe dintre vinurile de referinta ale producatorului. Recomandarea de astazi, ”Les Deux Albion” Blanc 2017, este un vin proaspat, mineral, cu o aciditate bine echilibrata, realizat numai din struguri certificati organic, soiurile fiind impartite intre Viognier (40%), Marsanne (30%) si Piquepoul (30%). Buchetul este proaspat, evidentiindu-se tentele de caise uscate, nectarine, dar si cele de trandafiri si menta. Gustul mineral are o aciditate bine definita, iar aromele releva note de caise, nectarine, bezea, trandafiri si menta. Savurati acest vin la 10 grade Celsius, alaturi de friptura de pui sau porc, peste alb, fructe de mare sau diverse preparate cu sosuri consistente.
-
Imi place sa cred ca numele vinului - arhaic si oarecum mucalit, se refera la stilul de vinificatie abordat, situat undeva la confluenta dintre "Lumea Veche" si "Lumea Noua". Avem de-a face cu un cupaj din trei soiuri tipice pentru zona de sud a Vaii Ronului (Viognier, Marsanne si Piquepoul), partial fermentat si maturat in butoaie de stejar. Rezultatul e un vin cu o exceptionala complexitate aromatica si cu o finete aparte. Culoarea este galben auriu, iar nasul e delicat, cu trandafiri de dulceata, iarba proaspat cosita, note calcaroase si aluzii mentolate. Corpul este onctuos, cu o aciditate medie si cu o textura atat de compacta, incat iti da inedita impresie ca trebuie sa mesteci vinul inainte de a-l inghiti. Gustul este intens, cu piersici coapte, pepene galben, grapefruit si accente minerale. Postgustul este lung, lasand senzatii de cirese amare albe, lime si frunze de menta proaspata. Unul dintre cele mai remarcabile vinuri albe pe care le-am incercat anul acesta.
Razvan Avram, Pasionat de vinuri - Data degustarii: Mai 2018 -
Un vin care atat prin exprimare cat si prin origini aduce aminte de flamboiantii printi de Orania. Un asamblaj de Viognier “de la mama lui”, Marsanne si Piquepoul, soi indigen menit sa aduca aciditate si note citrice. Nasul apartine aproape exclusiv primul soi, cu tuse evidente de caise, piersici si pere parguite, alaturi de fructe tropicale, banane si aluzii de condiment. Gustul este dominat de cremozitatea catifelata a Viognier-ului, cu o consistenta de invidiat (potentata de Marsanne) si o evolutie persistenta, dar in acelasi timp elegant sustinuta si pusa in valoare de catre Piquepoul. Finalul ii apartine acestuia din urma, cu o aciditate care isi face simtita prezenta de sub faldurile impetuoase, totul culminand cu note mineral-saline si un postgust savuros. Un vin corpolent, prezent, cremos, dar fermecator de elegant, precis si echilibrat, in stilul si filozofia soiurilor componente si a zonei. Versatil si gourmand, cred ca ar straluci cu adevarat alaturi de preparate din bucataria asiatica.
Dan Micuda, Pasionat de vinuri - Data degustarii: Mai 2018 -
Cel mai bun lucru atunci cand bei un vin nu e calitatea lichidului in sine, desi cel de azi e demn de toata lauda, pe care nu ma indoiesc ca ceilalti colegi care vor acoperi subiectul o vor reliefa admirabil. Cel mai bun lucru sunt povestile, detaliile, parcursul de cunoastere uneori maniacal pe care il anima. In cazul meu, nici n-am ajuns la istoria multiseculara a cramei, proprietatea aceleași familii din 1490. Eu m-am oprit la dop si la inscriptia latineasca de pe el. "Volat fama per orbem". Un google mic ne arata ca este lui Vergiliu (sau Virgil, cum preferati), aparent din Eneida, iar dupa unul mai lung putem nota cartea din care face parte si numarul versului. Marturisesc ca n-am Eneida in casa, desi e in biblioteca parintilor. Groaznic, ce ne facem!? Asa ca cer din nou ajutorul marelui web. Insa sa gasim o varianta in limba romana umbland libera pe net e prea mult, astfel ca m-am plans pe facebook si minune! O cunostinta din liceu (Raluca, merci!) detine editura Ratio et Revelatio din Oradea care in 2014 a scos pe piata taman Eneida (in meritoria traducere a lui Dan Slușanschi). Coincidente lichide, nu? Ei, vorba lunga nu-i intotdeauna saracia omului, desi face sete, iar dictonul amintit se regaseste oarecum in doua versuri: "Faima, zburind imprejur, peste tot, prin cetatile toate", respectiv "Faima-si ia zborul, vestind toata obstea lor mica, indata". Cam ca vinurile de Ron ale celor de la Saint Cosme, nu-i asa, zburatacind creanga prin lume? Si avand in vedere ca sub si in jurul capelei creionata pe eticheta vinului stau ruinele unei vile romane datate 109 e.n., e de presupus ca versurile amintite vor fi fost rostite rostite vreodata "in situ". Dixit!
George Mitea, Pasionat de vinuri - Data degustarii: Mai 2018