Absolvent al Facultăţii de Istorie din Galaţi, am căpătat virusul vinului odată cu o vizită prelungită la Pietroasele. De fapt, a fost vorba de practica arheologică în zona respectivă, dar de atunci obsesia pentru acest subiect a devenit din ce în ce mai mare. M-am hotărât să-mi expun propriile păreri lumii virtuale pe la sfârşitul lunii iulie 2009. Cu lipsă de modestie, mă pot declara un "veteran" în lumea blogging-ului de vin autohton deoarece, atunci când am pornit la drum, cei care activau în acest spaţiu puteau fi număraţi pe degetele de la o singură mână. Am preferat un stil cât mai simplu, direct, dar şi foarte sarcastic, atunci când subiectul îl impune. Sunt un mare împătimit al vinurilor de Bordeaux, în special, dobândind o fascinaţie aproape de neexplicat pentru tot ceea ce ţine de această zonă. Prefer vinurile mature ale Lumii Vechi, exemplarele din Lumea Nouă încă nereuşind să-mi spună ceva în mod special (există şi excepţii, desigur). Au trecut deja ani buni de impresii, critică aspră şi poveşti din lumea vinului, iar pasiunea nu a a slăbit nici o clipă, ba chiar a devenit din ce în ce mai puternică.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Daca asteptati un Negru de Dragasani de genul celui obtinut in patria sa de bastina (Stirbey, de exemplu), va dau de veste ca nu veti primi asa ceva. Suna cliseistic, dar acest Negru este un Dealu Mare pur-sange. Mult mai "stufos", mai corpolent, mai concentrat, mai scortos si de inspiratie ultra-moderna. Pe scurt, este un adevarat Greuceanu. Daca sunteti adeptii acestui stil care aduce pe undeva cu cel promovat de Alira, atunci ati nimerit strada care trebuie. Oricum, un vin foarte bine realizat in categoria sa, asa ca sunt nevoit sa dau Cezarului ce-i al Cezarului.
Petit Helena a celor de la Crama Girboiu este un nou cupaj foarte interesant, in componenta caruia intra Chardonnay baricat, Chardonnay nebaricat si Sarba. Olfactiv, am fost intampinat de mix "parfumat", cu subtile aluzii lemnoase, flori albe, mere coapte, coaja de para si pepene galben. La nivel gustativ, atacul initial este dominat de o corpolenta sustinuta, directa, care te loveste fara mila in moalele papilelor; din fericire, tranzitia in zona de mijloc este foarte bine gandita, iar exemplarul nostru vireaza cu succes catre un final proaspat si tonic, in care notele citrice zemoase au ultimul cuvant. Daca se mentine aceasta linie si pe viitor, Petit Helena are o sansa destul de mare de a intra in panoplia vinurilor albe serioase, produse pe iubitele noastre plaiuri mioritice.
Petit Helena a celor de la Crama Girboiu este un nou cupaj foarte interesant, in componenta caruia intra Chardonnay baricat, Chardonnay nebaricat si Sarba. Olfactiv, am fost intampinat de mix "parfumat", cu subtile aluzii lemnoase, flori albe, mere coapte, coaja de para si pepene galben. La nivel gustativ, atacul initial este dominat de o corpolenta sustinuta, directa, care te loveste fara mila in moalele papilelor; din fericire, tranzitia in zona de mijloc este foarte bine gandita, iar exemplarul nostru vireaza cu succes catre un final proaspat si tonic, in care notele citrice zemoase au ultimul cuvant. Daca se mentine aceasta linie si pe viitor, Petit Helena are o sansa destul de mare de a intra in panoplia vinurilor albe serioase, produse pe iubitele noastre plaiuri mioritice.
Daca preferati o Feteasca Neagra mai light, usor diferita de suratele sale din Dealu Mare, atunci acest vin se incadreaza in limitele dorintelor voastre. Olfactiv, avem aluzii de fructe rosii, pruna proaspata, piele si usora note pamantoase. Usor de baut si de inteles, necomplicat la nivel gustativ, cu aciditate sustinuta si taninuri abia perceptibile. De remarcat totusi ca, dupa circa 1 ora de aerare, vinul devine ceva mai carnos si mai suculent.
Asa cum ne-a obisnuit in ultimii ani, Prince Mircea este unul dintre cele mai constante in calitate vinuri din piata romaneasca. Materialul necesar unei evolutii armonioase este acolo, doar ca structura domina la acest moment. O situatie oarecum normala, pentru ca avem in fata un vin foarte tanar. Vreau doar sa imi exprim satisfactia ca mai exista producatori autohtoni care fac astfel de vinuri serioase, menite sa infrunte efectele implacabile ale timpului. Va recomand o decantare destul de serioasa inainte de consum.
Asa cum ne-a obisnuit in ultimii ani, Prince Mircea este unul dintre cele mai constante in calitate vinuri din piata romaneasca. Materialul necesar unei evolutii armonioase este acolo, doar ca structura domina la acest moment. O situatie oarecum normala, pentru ca avem in fata un vin foarte tanar. Vreau doar sa imi exprim satisfactia ca mai exista producatori autohtoni care fac astfel de vinuri serioase, menite sa infrunte efectele implacabile ale timpului. Va recomand o decantare destul de serioasa inainte de consum.
Dupa cum era de asteptat, Matei 2013 este abia la inceputul vietii sale. Inca foarte incapatanat in a-si etala toate atuurile, compact si cu o structura neiertatoare. Fructul bine copt sta inca in umbra zidului structural dar, cu siguranta, in cativa ani va prelua fraiele si se va exprima in voie cand vinul va atinge momentul optim de consum. Nu va sfiiti sa il decantati cateva ore bune inainte de a-l devora. Potential destul de bun si cred ca asteptarea va da rezultate dintre cele mai pozitive. Pentru cei mai rabdatori dintre voi, bineinteles.
Chiar si intr-o zona cu traditie cum este Rioja, devine din ce in ce mai dificil sa gasesti vinuri "clasice" intr-o mare dominata de modernitate. Din fericire pentru mine, Caceres inca mai ofera sansa de a experimenta exemplare old school. Crianza de fata nu este un vin complicat, de o complexitate nebanuita. Nici nu dezvaluie straturi peste straturi de fruct concentrat. Dar vine cu o textura extrem de supla si de placuta, cu o prospetime revigoranta si cu tonuri clasice de lemn, condiment si pielarie. Totul este livrat in cantitati decente, fara excese inutile, ceea ce contribuie si mai mult la o senzatie binevenita de echilibru. Si, evident, avem de-a face cu raport pret-calitate cum doar un spaniol pur-sange poate sa prezinte.
Recunosc, sunt un mare admirator al vinurilor de Beaujolais, in special cele din zonele "cru". Daca reusiti sa treceti peste prejudecatile si imaginea creata de Nouveau, veti avea o mare surpriza in ceea ce priveste saltul calitativ. Dominique Piron este un producator excelent, iar Morgon Cote du Py este, probabil, cel mai faimos terroir din regiune. Un vin scoala pentru Bojo Cru, cu note dominante de fructe rosii, cirese, aluzii florale si condimentate. Abordabil inca de pe acum, dar poseda o structura excelenta pentru un termen mediu de invechire. Suculenta este maxima, savoarea este la ea acasa, iar echilibrul este cuvantul de ordine. Mi-as dori ca din ce in ce mai multi consumatori sa aprecieze astfel de vinuri sincere, pure si nefortate.
Dupa cum era de asteptat, Matei 2013 este abia la inceputul vietii sale. Inca foarte incapatanat in a-si etala toate atuurile, compact si cu o structura neiertatoare. Fructul bine copt sta inca in umbra zidului structural dar, cu siguranta, in cativa ani va prelua fraiele si se va exprima in voie cand vinul va atinge momentul optim de consum. Nu va sfiiti sa il decantati cateva ore bune inainte de a-l devora. Potential destul de bun si cred ca asteptarea va da rezultate dintre cele mai pozitive. Pentru cei mai rabdatori dintre voi, bineinteles.
Asa cum ne-a obisnuit in ultimii ani, Prince Mircea este unul dintre cele mai constante in calitate vinuri din piata romaneasca. Materialul necesar unei evolutii armonioase este acolo, doar ca structura domina la acest moment. O situatie oarecum normala, pentru ca avem in fata un vin foarte tanar. Vreau doar sa imi exprim satisfactia ca mai exista producatori autohtoni care fac astfel de vinuri serioase, menite sa infrunte efectele implacabile ale timpului. Va recomand o decantare destul de serioasa inainte de consum.
Am fost putin surprins de acest cupaj din gama Cupola Sanctis. De ce spun asta? Pentru ca am intalnit un vin de care nu prea am avut parte de la Oprisor. Nu am gasit un exemplar tipic "Oprisor", cu fruct dulceag si lipsit de o structura sanatoasa. In schimb, am avut parte de un vin usor de baut, cu o textura supla, cu fruct care se exprima mult mai natural si cu o suculenta surprinzatoare. Totul este completat de taninuri ferme pe final, care aduc un strop de seriozitate. Nu stiu daca este o schimbare voita a stilului sau, pur si simplu, asa a iesit. Dar stiu sigur ca agreez mult mai mult un astfel de rezultat.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...