Sorin Stelian
Pasionat de vinuri
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Nu mai stiu exact cum m-am indragostit de vin. Probabil ca s-a intamplat pe o terasa deasupra unui bulevard, observand uimit cum se oglindesc energia si tumultul oamenilor de dedesubt intr-un simplu pahar de Riesling. Ma gandesc deci ca a bea un pahar de vin nu e doar o placere, ci si un mijloc de a cunoaste lumea. Si nu unul pentru cei lenesi, pentru ca vinul bun trezeste curiozitatea, te face sa iubesti diversitatea, te indeamna sa calatoresti. Nu sunt un critic de vin, ci un iubitor al lui - am incercat multe vinuri, le-am privit cu atentie si curiozitate si m-am simtit uneori suficient de curajos incat sa scriu despre ele. Mi se pare ca cel mai bun lucru pe care-l poti face cand scrii despre vinuri este sa le recomanzi pe acelea care te-au transportat, intr-un fel sau altul, din locul in care te aflai. Da, cred ca mi-am amintit cum am devenit pasionat de vin: am citit undeva o recomandare inspirata.
Daca alegi sa urmaresti recomandarile lui va fi adaugat listei tale de preferinte, urmand sa primesti alerte atunci cand acesta le recomanda.
Imi plac la Sauvignoanele din valea Loarei aromele bine definite de fruct copt (dar nu exotic), fara tonele de ardei gras, pipi de pisica si alte minunatii nu tocmai apetisante din alte locuri. Si mai imi place textura plina, carnoasa pe care o au exemplarele bune - si care de multe ori e un pic mascata de aciditate. In functie de loc, an si om, respectiva aciditate poate fi electrica sau doar "peste medie", iar fructul mai mult sau mai putin intens. Aici producatorul pare sa fi optat pentru un vin abordabil mai repede: cu note de piersici zemoase, lamaie, busuioc, cremene si martipan, cu o plinatate foarte placuta, echilibrata de o aciditate ceva mai domoala, si cu un usor rest de zahar (cert in limitele secului) care sa detensioneze si mai mult ansamblul si sa-l faca prietenos si lin curgator. O buna introducere in universul fascinant, extrem de divers, al Loarei.
Un Carmenere suculent si un pic condimentat nu e niciodata rau la casa omului: in caz de musafiri neasteptati, gratar cu prietenii, zi grea la munca, carte interesanta, veti gasi in vinul de azi un tovaras de nadejde, care place tuturor fara sa renunte la personalitate si echilibru. E chiar destul de serios, fructat, proaspat si (am mai zis) condimentat, suculent si cu o remanenta dulceag-acrisoara, de cirese si visine proaspat culese. Delicios!
Jidveiul nu este la jumatatea distantei dintre Loara si Noua Zeelanda, dar stilul acestui Sauvignon Blanc cam acolo se afla. Are deci destule arome ierboase, dar ii lipsesc tonele de fruct dulceag-exotic - inlocuit zic eu salutar de note citrice sau de caise. Gustativ are finete texturala, dar si o aciditate serioasa, rezultatul fiind un vin tonic-racoritor, sec, serios si cu destula complexitate. Ca si editia precedenta, e unul din cele mai reusite exemplare romanesti din acest soi.
Chablis-ul din 2019 de la Domaine Nathalie et Gilles Fevre mi-a placut chiar mai mult decat cel din 2018; e rezultatul unui an cu mult soare si caldura, dar in care nivelul de aciditate a ramas ridicat. Ceea ce face ca aromele sa practice un joc delicios intre bine copt si proaspat-vegetal (duelul e intre caise si mar Granny Smith, sau poate intre piersici si limeta), iar gustul sa fie sub acelasi semn al contrastului dintre fructat-dulceag si acrisor-tonic. Peste toate astea vin textura densa pentru un Chablis simplu, aromele de autoliza (croissant un pic vanilat - desi nu e nici urma de baric aici) si notele minerale; rezultatul fiind usor de inteles, foarte placut si in acelasi timp complex. Ce sa mai zic, face toti banii; nu va speriati de prea multele detalii aromatice pe care le-am descris - e un lucru poate inutil, in orice caz imprecis, dar pana la urma expresivitatea si puritatea fructului, alaturi de echilibru, sunt elemente definitorii ale acestui vin. Asa ca m-am lasat si eu purtat de ele.
Dragaica din 2018 m-a luat prin surprindere: vinul suplu pe care-l stiam din editiile anterioare pare sa fi luat in greutate. Aromele s-au dus mai spre zona supracoapta, pastrand totusi notele condimentate, in timp ce textura e plina, cu tanini aderenti si aciditate relativ joasa in context. Ideal ar fi sa-l aerati un pic si poate sa-l raciti un pic, doar un pic. In fine, ramane vinul bun cu care ne-am obisnuit, dar reflecta anul de recolta foarte cald.
Sunt sigur ca alti review-eri vor gasi aici un melanj aromatic interesant, dar in cazul asta trebuie sa recunosc ca nasul nu m-a ajutat prea mult; pana si degustatorii neautorizati si necertificati au "off-days", cum ar zice un popor insular din vestul Europei. Papilele gustative au fost insa mai de nadeje decat receptorii olfactivi, si au detectat o Cava (din Penedes) cu grad inalt de baubilitate - genul de licoare pe care nici nu stii cand ai terminat-o. Si slava Domnului, nici nu simti prea acut ca ai terminat-o, gratie continutului redus de alcool. Revenind, papilele sus-mentionate raporteaza bule pline de energie - pe care si-o mentin cu succes de-a lungul a cel putin doua ore - si o combinatie nesperat de bine echilibrata de note dulci-fructate, aciditate, discrete impresii tonic-amarui si, desigur, bule. Rezultatul acestei ecuatii e atragator, vesel si plin de viata, fara sa para exagerat in vreo directie. Si cred ca asta e exact ce vrem de la o Cava.