Sorin Stelian
Pasionat de vinuri
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Nu mai stiu exact cum m-am indragostit de vin. Probabil ca s-a intamplat pe o terasa deasupra unui bulevard, observand uimit cum se oglindesc energia si tumultul oamenilor de dedesubt intr-un simplu pahar de Riesling. Ma gandesc deci ca a bea un pahar de vin nu e doar o placere, ci si un mijloc de a cunoaste lumea. Si nu unul pentru cei lenesi, pentru ca vinul bun trezeste curiozitatea, te face sa iubesti diversitatea, te indeamna sa calatoresti. Nu sunt un critic de vin, ci un iubitor al lui - am incercat multe vinuri, le-am privit cu atentie si curiozitate si m-am simtit uneori suficient de curajos incat sa scriu despre ele. Mi se pare ca cel mai bun lucru pe care-l poti face cand scrii despre vinuri este sa le recomanzi pe acelea care te-au transportat, intr-un fel sau altul, din locul in care te aflai. Da, cred ca mi-am amintit cum am devenit pasionat de vin: am citit undeva o recomandare inspirata.
Daca alegi sa urmaresti recomandarile lui va fi adaugat listei tale de preferinte, urmand sa primesti alerte atunci cand acesta le recomanda.
Orice spumant bun (si tanar) castiga un pic in arome pe masura ce sticla se goleste - sigur, atat timp cat respectiva golire nu se intampla prea rapid. Asa a fost si aici, aromele initiale de fructe zemoase si croissant capatand in timp o foarte interesanta completare condimentata. Gustul mi-a placut in ambele ipostaze: efervescent si proaspat cand am scos dopul, echilibrat, usor dulceag si plin de fructe coapte dupa vreo ora. O Cava buna, in mod sigur mai fructata si expresiva decat media, care ar putea converti destui bautori de Prosecco la ceva mai serios. Merita incercata.
Un vin sicilian foarte fructat, atat cu inflexiuni proaspete cat si confiate, pe un fond salin-mineral. Gustul are consistenta un pic onctuoasa, mijloc savuros, aciditate echilibrata si un final care combina note un pic dulci si acrisoare-amarui. Mi se pare un vin de vara foarte placut, cu arome expresive si o combinatie usor de inteles intre dulceata fructului, textura si prospetime.
Azi ne intalnim cu un vin easy-drinking, desi vine din sudul insorit al Italiei si nu-i lipseste structura. Exprima cu intensitate, de la un capat la celalalt, note de fruct proaspat, fruct stafidit si ierburi aromatice, dublate de o aciditate buna si tanini fini, dar prezenti. E foarte placut si jovial, un mesager al verii si soarelui meridional.
In ciuda anului cald, a zonei oricum calde si a evidentei maturari in baric, acest Chardonnay din Dealu Mare e bine echilibrat si interesant. In acest moment aromele dominante tin mai putin de zona fructelor - aminteste poate de piersici bine coapte, dar scoate in fata mai degraba tuse de vanilie, unt, piper, ierburi aromatice proaspete, un praf de cacao. Iar gustul are o textura onctuoasa si totusi usoara, cu mijloc intens si forme in relief - lucru care ne arata ca vorbim de un vin bun, cum o face de altfel si aciditatea. Ce sa va mai zic, e un Chardonnay din categoria super-mijlocie, poate semi-grea, care are nevoie de un pic de aer sau timp ca sa se exprime la maxim. Interesant, placut, si as fi curios sa-l mai incerc si peste vreo doi-trei ani.
Iata un vin usor, atat ca nivel al alcoolului (doar 11,5%), cat si ca grad de inteligibilitate. Nu e nevoie de atentie sporita ca sa-i intelegi aromele si desfasurarea gustativa indreptata spre tonic si racoritor, ceea ce, pe caldura dintre doua ploi torentiale, e un lucru cat se poate de nimerit.
Iata un nou rose foarte reusit al celor de la Alira, intr-un stil asemanator cu al originalului, dar parca un pic mai intens, cu "butoanele" pentru fructuozitate si prospetime rotite discret mai inspre maxim. Ca si fratele lui, se bea usor si cu multa placere. Dopul ceruit e un detaliu interesant; desi nu cred ca intentia a fost de a sugera potential de invechire, sunt destul de convins ca cei care vor pastra o sticla pentru la anul (ceea ce nu e deloc usor de facut) se vor bucura de un vin foarte interesant.