Sorin Stelian
Pasionat de vinuri
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Nu mai stiu exact cum m-am indragostit de vin. Probabil ca s-a intamplat pe o terasa deasupra unui bulevard, observand uimit cum se oglindesc energia si tumultul oamenilor de dedesubt intr-un simplu pahar de Riesling. Ma gandesc deci ca a bea un pahar de vin nu e doar o placere, ci si un mijloc de a cunoaste lumea. Si nu unul pentru cei lenesi, pentru ca vinul bun trezeste curiozitatea, te face sa iubesti diversitatea, te indeamna sa calatoresti. Nu sunt un critic de vin, ci un iubitor al lui - am incercat multe vinuri, le-am privit cu atentie si curiozitate si m-am simtit uneori suficient de curajos incat sa scriu despre ele. Mi se pare ca cel mai bun lucru pe care-l poti face cand scrii despre vinuri este sa le recomanzi pe acelea care te-au transportat, intr-un fel sau altul, din locul in care te aflai. Da, cred ca mi-am amintit cum am devenit pasionat de vin: am citit undeva o recomandare inspirata.
Daca alegi sa urmaresti recomandarile lui va fi adaugat listei tale de preferinte, urmand sa primesti alerte atunci cand acesta le recomanda.
Nas foarte fructat, dar in acelasi timp mult mai serios si curat decat al unui, sa zicem, prosecco la acelasi nivel de pret - mai ales ca vorbim de ceva obtinut tot prin metoda charmat. Gust foarte bine echilibrat, cu un joc plin de vivacitate intre notele fructate, dulceata, aciditate si un curent tonic binevenit. Rezista cu brio chiar si unei usoare incalziri in pahar, iar perlatia omogena si taioasa subliniaza perfect prospetimea fructului. Un spumant de fiecare zi (si orice ocazie) cat se poate de simpatic si versatil, cu o tusa de seriozitate care-l face mai mult decat recomandabil.
Un vin care incepe in forta cu un melanj aromatic interesant, cu fructe exotice, iarba cosita, ardei gras; continua apoi cu textura fina, usor onctuoasa si senzatii dulcege care se transforma rapid intr-un final acrisor-astringent. Te indeamna sa il bei destul de repede, desi un pic de aer si o temperatura nu prea mica ii prind bine.
Un producator-negociant renumit si de dimensiuni mari pentru Valea Rhone-ului, un vin entry-level care s-a dovedit reusit de-a lungul a multi ani de recolta - ceea ce este si cazul exemplarului din 2015. Cu un amestec reusit de arome de fruct copt, condimente si lucruri "earthy", corp destul de carnos, tanini nu foarte densi si care inca musca, dar mai ales cu multa prospetime gustativa, vinul de azi e usor de baut, interesant si placut. De incercat un pic mai rece, cam la 16 grade.
Iata un prim candidat la titlul de "vinul anului la unvinpezi.ro". Cu arome complexe si pline de prospetime, textura catifelata, voluptoasa si un echilibru remarcabil, acest Saint Emilion inca extrem de tanar este deja remarcabil de placut de baut finalul lung si condimentat face de unul singur toti banii. Dar nu veti regreta catusi de putin decizia de a pune o cutie la pastrare pentru macar 10 ani de acum incolo.
Imi imaginez ca aromele fructate ale acestui roze s-au schimbat fata de prima tinerete, virand probabil un pic spre partea mai gemoasa a spectrului. Dar sunt in mod cert pline de vino-ncoa si au suficiente note de prospetime incat sa vrei sa duci paharul la gura cat mai repede. Iar acolo constati ca aromele, corpul, dulceata si aciditatea conspira spre a face vinul extrem de usor de inteles si baubil. Nu va asteptati la adancimi si complexitati nebanuite, ci la ceva foarte placut si abordabil - asa cum e bine sa fie uneori lucrurile.
Ca mai toate vinurile bune din sudul Italiei pe care mi-a fost dat sa le incerc, acest Negroamaro debordeaza de arome de fruct supracopt, chiar stafidit. Insa, la fel ca si celelalte, pastreaza o aciditate perfect capabila sa dea farmec dulcetii naturale a fructului (si zaharului rezidual ceva mai ridicat decat norma obisnuita pentru un vin sec). Pe langa langa lucrurile astea de baza, e imposibil sa nu sesizati o onctuozitate chiar placuta, urmata de o sarja tarzie, dar foarte eficienta a unei companii de tanini pe cat de slefuiti pe atat de impetuosi. Nimerita foc si senzatia aia usor amaruie de pe final, despre care nu cred ca vine doar din autosugestie. Ce pot sa zic, e un vin pe care e greu sa nu il placi, si inca o dovada ca soiurile potrivite pot da vinuri foarte bune chiar si in conditii climatice nu tocmai usoare.