Sorin Stelian
Pasionat de vinuri
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Nu mai stiu exact cum m-am indragostit de vin. Probabil ca s-a intamplat pe o terasa deasupra unui bulevard, observand uimit cum se oglindesc energia si tumultul oamenilor de dedesubt intr-un simplu pahar de Riesling. Ma gandesc deci ca a bea un pahar de vin nu e doar o placere, ci si un mijloc de a cunoaste lumea. Si nu unul pentru cei lenesi, pentru ca vinul bun trezeste curiozitatea, te face sa iubesti diversitatea, te indeamna sa calatoresti. Nu sunt un critic de vin, ci un iubitor al lui - am incercat multe vinuri, le-am privit cu atentie si curiozitate si m-am simtit uneori suficient de curajos incat sa scriu despre ele. Mi se pare ca cel mai bun lucru pe care-l poti face cand scrii despre vinuri este sa le recomanzi pe acelea care te-au transportat, intr-un fel sau altul, din locul in care te aflai. Da, cred ca mi-am amintit cum am devenit pasionat de vin: am citit undeva o recomandare inspirata.
Daca alegi sa urmaresti recomandarile lui va fi adaugat listei tale de preferinte, urmand sa primesti alerte atunci cand acesta le recomanda.
Iata un Pinot Grigio care livreaza exact ce promite numele: arome proaspete, nu foarte intense, de lamaie si piersici; gust racoritor, cu aciditate de mar verde bine echilibrata de fructuozitate. Se bea remarcabil de usor, iar aici contribuie echilibrul, concentratia nu prea ridicata si lipsa aproape completa a notelor fenolice. Nu e un vin de pastrat, ci de baut acum, cat timp mai sunt zile calde - e perfect facut pentru a racori.
Te astepti la un anume stil inca de cand vezi sticla masiva, iar vinul - un Aglianico din Campania - se conformeaza intocmai. Si livreaza multe fructe supracoapte, chiar gemoase, tone de ciocolata cu lapte, vanilie, dar si ceva un pic mai apetisant pentru mine, aducand a pasta de masline. Gustul incepe si el cu o explozie de fruct si baric, dar structura minunata tipica soiului (si solului) are un scurt moment de suculenta stralucire, inainte sa fie acoperita din nou de dulceata - atat a zaharului rezidual, cat si a aromelor. Mi-a placut racit la vreo 14-15 grade - suficient cat aciditatea sa iasa din anonimat si sa echilibreze ansamblul, dar fara ca taninurile dense si fine sa para prea dure. Pe scurt, un vin cu o structura foarte buna, orientat insa spre partea mai dulceaga a lucrurilor; daca rezonati cu acest stil nu pot decat sa vi-l recomand.
Iata un Shiraz cu care mergi la sigur: usor de desfacut, usor de apreciat, si in acelasi timp cat se poate de interesant. Aromatic e intens, cum ne-am si astepta, cu o combinatie seducatoare de fruct proaspat, tonuri florale si tot felul de ingrediente de patiserie si cofetarie. Dar partea cea mai interesanta e gustul: carnos si in acelasi timp suplu, proaspat, persistent. E foarte bun imediat dupa deschidere, dar se va exprima la maxim daca il lasati sa respire un pic mai mult (si eventual il si raciti o idee).
Acest simplu Cotes du Rhone de la Guigal a aratat de-a lungul anilor o constanta remarcabila in calitate, dar si in stil. 2017 nu face exceptie: mult fruct rosu si negru bine copt, ierburi aromatice, piper, livrate intr-un invelis suculent, bine echilibrat de aciditate, cu tanini polisati dar plini de viata. Mai elevat si interesant decat un simplu "crowd pleaser", dar cu raza de actiune la fel de larga.
Smerenie din 2018 nu dezamageste, continuand in linia mai degraba eleganta, supla si complexa cu care ne-a obisnuit de atatia ani. Cu un pic de aer se arata arome de gemuri si fruct proaspat, multe ierburi aromatice si ciocolata, in timp ce lichidul curge usor, dar lasa impresii intense si persistente. Un vin nu doar foarte bine facut, ci si un pic diferit - in sensul bun al lucrurilor.
Nici n-am apucat bine sa ma dezmeticesc, ca vinul asta m-a luat pe sus, cu atacul lui intens de fructe foarte coapte (ba chiar stafidite), cu textura carnoasa si senzatii dulcege din belsug. A continuat direct, fara surprize, spre un final lung si condimentat, cu aciditate si taninuri vizibile, care echilibreaza foarte bine ansamblul. A doua zi, mai multa eleganta: senzatii dulcege estompate, fruct clar conturat, ceva note eterice. Si mai ales o impresie de suculenta neasteptata pentru nivelul asta de alcool. Nu stiu altii cum sunt, mie treaba asta chiar mi-a placut. Doar nu-l lasati sa se incalzeasca prea tare.