Sorin Stelian
Pasionat de vinuri
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Nu mai stiu exact cum m-am indragostit de vin. Probabil ca s-a intamplat pe o terasa deasupra unui bulevard, observand uimit cum se oglindesc energia si tumultul oamenilor de dedesubt intr-un simplu pahar de Riesling. Ma gandesc deci ca a bea un pahar de vin nu e doar o placere, ci si un mijloc de a cunoaste lumea. Si nu unul pentru cei lenesi, pentru ca vinul bun trezeste curiozitatea, te face sa iubesti diversitatea, te indeamna sa calatoresti. Nu sunt un critic de vin, ci un iubitor al lui - am incercat multe vinuri, le-am privit cu atentie si curiozitate si m-am simtit uneori suficient de curajos incat sa scriu despre ele. Mi se pare ca cel mai bun lucru pe care-l poti face cand scrii despre vinuri este sa le recomanzi pe acelea care te-au transportat, intr-un fel sau altul, din locul in care te aflai. Da, cred ca mi-am amintit cum am devenit pasionat de vin: am citit undeva o recomandare inspirata.
Daca alegi sa urmaresti recomandarile lui va fi adaugat listei tale de preferinte, urmand sa primesti alerte atunci cand acesta le recomanda.
Un vin dulce inrudit cu celebra Sirena a Dunarii - Riesling Italian fermentat mai multi ani in butoaie de salcam - si extrem de apropiat de acesta ca profil aromatic si potential de invechire, doar ca mult mai tanar. Este delicios inca de pe-acum, cu aromele lui de fructe confiate, flori si condimente de patiserie, dar mai ales cu textura onctuoasa si dulceata deja bine sustinuta de aciditate. Insa nu ar fi deloc rau sa puneti cateva sticle si la invechit - va va rasplati foarte frumos.
Un Cabernet Sauvignon chilian ce de-abia a implinit doi ani nu are cum sa fie un vin care te lasa indiferent. E intens aromatic si gustativ, cu note mai degraba din zona cireselor si prunelor, completate de ardei gras si baric; apoi textura e densa, sustinand bine jocul dintre aciditate si zaharul rezidual. Mi-a placut un pic racit, pe la 16 grade.
Cum ne-a obisnuit in fiecare an, cu precizie de metronom, acest Cotes du Rhone ofera textura bogata, cu tanini abundenti, arome intense si complexe si un sentiment general ca viata e frumoasa si sticla prea mica. Nu mai e mare lucru de zis in afara de indemnul firesc de a-l cumpara.
Azi ne intalnim cu un Negroamaro un pic diferit: are ceva onctuozitate, dar si aciditate ridicata, tanini temperati si senzatie clara de sec - ceea ce il face mai degraba prietenos cu mancarea si usor de baut. Ceea ce nu e un lucru rau, nu inseamna calitate mai joasa sau "puncte" mai putine, ci pur si simplu un alt stil de vin. Foarte placut!
Un Sauvignon Blanc de pe colinele Naeniului - un loc foarte frumos, mai ales in partea lui mai de sus. Daca e sa il compar cu rezultatul recoltei precedente (2017), as zice ca niste mici detalii fac o diferenta imensa. Da, fructul e la fel de copt, cu evidente nuante tropicale si confiate, dar in locul neplacutei arome de "pisica", vin ierburi aromatice si o mineralitate limpede. Notele verzi sunt si ele acolo, dar devin mult mai placute si bine integrate in acest context. Iar vinul pare un tot unitar, un monolit. Da, are destul de multa dulceata, de la cap la coada (aproape 4 grame de zahar rezidual, dar nici cu aciditatea nu mi-e rusine), mult fruct copt, dar senzatiile condimentat-minerale sunt cele care dau energie vinului si il fac extrem de baubil. Un Sauvignon "de clima calda" care merita incercat!
Desi e departe de a fi facut in stilul meu preferat, imi place vinul asta - si sa fie vreo tot zece ani de cand l-am incercat prima oara (bineinteles, din alt an de recolta). E solar, cu arome intense de fruct bine copt, dar si cu o dimensiune "earthy" evidenta - asta pe langa notele de lemn ars care pot sau nu sa fie pe gustul vostru. Are o densitate a taninilor neasteptata si nu-i lipseste deloc prospetimea - asa ca n-ar fi rau sa vedeti si peste vreo doi-trei ani ce s-a intamplat cu el. Direct, baubil, eficient si potrivit pentru zilele mai reci de toamna care se pregatesc sa vina.