Sorin Stelian
Pasionat de vinuri
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Nu mai stiu exact cum m-am indragostit de vin. Probabil ca s-a intamplat pe o terasa deasupra unui bulevard, observand uimit cum se oglindesc energia si tumultul oamenilor de dedesubt intr-un simplu pahar de Riesling. Ma gandesc deci ca a bea un pahar de vin nu e doar o placere, ci si un mijloc de a cunoaste lumea. Si nu unul pentru cei lenesi, pentru ca vinul bun trezeste curiozitatea, te face sa iubesti diversitatea, te indeamna sa calatoresti. Nu sunt un critic de vin, ci un iubitor al lui - am incercat multe vinuri, le-am privit cu atentie si curiozitate si m-am simtit uneori suficient de curajos incat sa scriu despre ele. Mi se pare ca cel mai bun lucru pe care-l poti face cand scrii despre vinuri este sa le recomanzi pe acelea care te-au transportat, intr-un fel sau altul, din locul in care te aflai. Da, cred ca mi-am amintit cum am devenit pasionat de vin: am citit undeva o recomandare inspirata.
Daca alegi sa urmaresti recomandarile lui va fi adaugat listei tale de preferinte, urmand sa primesti alerte atunci cand acesta le recomanda.
Cu un nas destul de aromat, plin de piersici si citrice coapte, si cu un gust care combina un pic de robustete si onctuozitate cu o aciditate vie si dulceata de fruct, iata un vin care, fara sa fie foarte fin, e foarte placut de baut. Stilul asta mai corpolent merge foarte bine in asocieri culinare, dar si de unul singur - pana si intr-o zi de vara mai rece, cum am fost binecuvantati sa primim anul asta.
Azi incercam un spumant plin de prospetime, cu arome fructat-florale intense si cu o aciditate vie, care face deosebit de placut zaharul rezidual un pic mai mare. Desi e obtinut tot prin metoda Charmat, spumantul asta mai de la nord si mai de la munte mi se pare o alternativa delicioasa, mai proaspata si mai fina, pentru un prosecco la acelasi nivel de pret.
Da, miroase ca un Pinot Gris, desi nu sunt sigur ca m-as fi prins daca nu as fi vazut inainte eticheta. Pentru ca, dincolo de aromele tipice, dar destul de discrete, e foarte citric si chiar mineral. Apropo, tipice pentru ce zona? Sticluta asta e din Pfalz, si nu cred ca multi dintre voi (nici eu!) ati mai baut un Pinot Gris de acolo. Revenind, gustul e foarte placut, iarasi citric, cu un pic de corp, dar mai ales cu un joc apetisant intre aciditate si zaharul rezidual deloc neglijabil. Deschideti-l pe terasa, cu o simpla rasucire a degetelor, si obervati cum continutul sticlei se termina inainte de a fi turnat bine in pahare.
Un roze cu arome usor vegetale, pe langa obisnuitele note florale si fructate, intr-o alcatuire destul de discreta. Gustul e placut, echilibrat, delicat, nu agreseaza mai deloc papilele si se remarca mai degraba prin onctuozitate (fara sa exagereze cu ea; toate butoanele sunt date la mediu). Aciditate buna, final usor tonic si destul de lung, placut. A fost o buna completare pentru aromele pierdute intre mare si pamant ale unei supe japoneze cu creveti; s-a potrivit si cu sushi-ul din peste gras de dupa.
Un Gewurztraminer mult mai usor decat exemplarele alsaciene, cu arome si corp cel mult medii. Cum ii spune si numele, e intr-adevar un pic "spicy", pe langa notele mai fructat-florale. Aciditate buna, un pic de zahar rezidual, final curat, usor tonic. Iata un vin de voie buna; de baut, nu de admirat. Si isi indeplineste acest scop foarte bine!
Stiti cum mai scriem noi aici review-uri ale unor vinuri rosii de calitate, in care va recomandam sa cumparati o cutie si sa incercati o data sau de doua ori pe an cate o sticla din ea? Ei bine, exista si vinuri albe la care se poate face o astfel de recomandare, iar acest Greco di Tufo e unul dintre ele. Turnat acum in pahar, arata arome discrete, undeva intre piersici, citrice si ierburi aromatice, dar mai ales se exprima printr-o aciditate electrica, dublata de un final sec, mineral si lung - care ofera o promisiune frumoasa despre evolutia vinului. Cunosc oameni care ar putea afirma cu morga serioasa, neaparat "in orb", ca genul asta de aciditate cu tenta citrica e rodul unei interventii a oenologului - si asta e genul de parere netestata practic care merita intotdeauna ignorata. Sper in schimb ca veti face cum am sugerat la inceputul review-ului, mai ales ca acea sticla deschisa acum va fi o arma excelenta impotriva caniculei. Ah, si pentru un plus de arome si corp n-ar fi rau sa o si aerati un pic.