Sorin Stelian
Pasionat de vinuri
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Nu mai stiu exact cum m-am indragostit de vin. Probabil ca s-a intamplat pe o terasa deasupra unui bulevard, observand uimit cum se oglindesc energia si tumultul oamenilor de dedesubt intr-un simplu pahar de Riesling. Ma gandesc deci ca a bea un pahar de vin nu e doar o placere, ci si un mijloc de a cunoaste lumea. Si nu unul pentru cei lenesi, pentru ca vinul bun trezeste curiozitatea, te face sa iubesti diversitatea, te indeamna sa calatoresti. Nu sunt un critic de vin, ci un iubitor al lui - am incercat multe vinuri, le-am privit cu atentie si curiozitate si m-am simtit uneori suficient de curajos incat sa scriu despre ele. Mi se pare ca cel mai bun lucru pe care-l poti face cand scrii despre vinuri este sa le recomanzi pe acelea care te-au transportat, intr-un fel sau altul, din locul in care te aflai. Da, cred ca mi-am amintit cum am devenit pasionat de vin: am citit undeva o recomandare inspirata.
Daca alegi sa urmaresti recomandarile lui va fi adaugat listei tale de preferinte, urmand sa primesti alerte atunci cand acesta le recomanda.
Ma bucur ca am avut rabdarea de a lasa acest vin sa se aereze incet in sticla timp de doua zile - m-a rasplatit cu arome pline de dulceata, din spectrul gemurilor, al fructelor supracoapte sau al condimentelor de patiserie, completate cu binevenite lucruri cerneloase si pamantoase. Taninii sunt densi, foarte bine cizelati, iar senzatia generala de dulceata intra intr-un contrast plin de viata, aproape jucaus, cu aciditatea serioasa. Un vin delicios, aflat de partea mai coapta a lucrurilor, dar foarte echilibrat atat aromatic cat si gustativ.
Daca aveti suficienta rabdare si il lasati un pic la aer, cat sa treaca dincolo de aromele de lemn proaspat raschetat si fructe stafidite, acest Primitivo va plusa cu coacaze negre proaspete, prune uscate si ierburi aromatice pline de savoare. Daca-l mai si raciti un pic, gustul va fi suculent, cu senzatii dulcege bine echilibrate de altele acrisoare si condimentate. Si cu o structura de tanini prezenta, dar foarte fina si neintruziva. Nu mai insist, e un Primitivo tipic; mie cel mai mult mi-a placut la el finalul lung, frumos impartit intre fruct, aciditate si condimente.
Ca si editia din 2017, aceasta Feteasca Neagra din Dealu Mare este destul de influentata aromatic de contactul cu lemnul, avand insa si mult fruct placut, expresiv. Lucrurile frumoase se intmpla insa la nivel gustativ, unde suculenta e cuvantul de ordine, potentata de o textura onctuoasa, cu tanini foarte fini si o aciditate buna. Nivelul de zahar rezidual pare unul mai "popular", dar la banii astia cautam un vin de consum curent satisfacator, care curge usor. Si exact asta primim, ba chiar ni se ofera in plus o personalitate mai onesta si placuta decat a multor alte Fetesti mai titrate.
Iata o Feteasca Alba impresionanta, cum din pacate am intalnit rar. Sa nu va asteptati totusi la un vin extraordinar de intens ori impetuos. E mai degraba delicata, cu arome complexe, interesante, la intretaierea dintre fructat, mineral si lemn discret, un pic "funky". Gustul a mers si el pe linia delicatetii, fara nimic ostentativ, care sa sara in fata, insa cu mult echilibru si persistenta excelenta. Se exprima tot mai bine dupa deschidere, deci n-ar fi rau sa pastrati ceva si pentru a doua (sau chiar a treia zi). De incercat neaparat; Clearstone e in grupul restrans al Fetestilor Albe cu adevarat bune. Si, in plus, putem constata cu bucurie ca Dealu Mare nu e doar mare, ci si divers - si din punct de vedere al combinatiilor dintre microclimat si sol, dar si al filosofiilor de a face vin.
Daca de la o Feteasca Neagra asteptati textura matasoasa, arome de prune mai mult sau mai putin uscate si o senzatie generala de suculenta, atunci acest vin nu va fi deloc dezamagitor. Totusi, cum ar zice o "declaratie de declinare a responsabilitatii" (sau mai pe scurt un "disclaimer"), oferta este supusa unor termene si conditii. In primul rand, 2018 a fost un an foarte cald in sudul tarii, ceea ce se vede in cei 15% alcool, in senzatiile dulcege prezente pe tot parcursul gustativ si in tentele amarui-calde din final. Asta inseamna ca ar fi interesant sa turnati vinul in pahar la o temperatura mai scazuta, sa-l lasati sa se incalzeasca si sa vedeti cam care e punctul optim. Si mai inseamna si ca suculenta de care am vorbit nu se manifesta nestavilit - vinul are greutate si in gura, dar si in cap. Totusi, de partea plina a paharului, alcoolul amplifica aromele condimentate, iar notele dulcege sunt binevenite in ansamblu. Avem deci in fata o Feteasca buna, fara tone de machiaj, care-si exprima onest originea si anul de recolta, cu bune si rele. Ceea ce, daca ma intrebati pe mine, e o chestie simpatica, care o face demna de incercat.
Syrah-ul Coltul Pietrei din 2017 continua in linia deschisa de predecesorii sai, cu arome dulcege de fructe foarte coapte si vanilie, plus usoare note regulamentare de piper si carne maturata. Gustul e dens, carnos, cu tanini abundenti dar bine cizelati si aciditate usor sub medie. Un vin solid, placut, in stilul plin de forta cu care acest producator deja ne-a obisnuit.