Cosmin Tudoran
Pasionat de vinuri
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Sunt Cosmin Tudoran, recunoscut lately ca fiind #profudevin, iar pentru mine vinul este noua muzica. Spun asta pentru ca vinul are o parte in plus fata de muzica, partea senzoriala fiind completa. Ascult, trag concluzii si recomand. Am descoperit aceeasi pasiune si interes fata de domeniu ca pe vremea cand 'vindeam fan’. Sunt un geaman curios ce a trecut prin mai multe serii de cursuri, calificari, niveluri si, mai ales, vinuri. Puzzle-ul lumii vinului are 1.000.000 de piese si am descoperit ca abia am reusit sa-i montez colturile. Instig la degustari din placere, foame sau chiar curiozitate, la savurarea consumului, a povestii cat si a refrenului construit din diferitele sunete scoase de dopuri. Construiesc serialul #profudevin dupa chipul si asemanarea mea, revenind la ideea ca ‘music is fun’, mai ales daca e scrisa cu vin.
Daca alegi sa urmaresti recomandarile lui va fi adaugat listei tale de preferinte, urmand sa primesti alerte atunci cand acesta le recomanda.
Ca sa ne dumirim geografic, strugurele adus de greci s-a impamantenit in regiunea Campania, mai exact in jurul comunei cu 938 de localnici Tufo, situat fix pe tibie, deasupra celebrei talpi italiene. Tufo, numele orasului, provine de la tuful vulcanic, prezent in subsolul intregii regiuni. Asta ne va spune noua de ce mineralitatea si aciditatea sprintarului nostru de astazi. Caci pe langa notele saline prezente, citricele amestecate frumos cu zona samburoaselor necoapte, piersica si caisa, vinul de azi naste pofte de peste. Sa spunem ca la rotunjimea-i galanta am asocia o supa de calcan, iar la postgustul plin de greph si mere verzi, ierburi si pere, niste paste. Sau o pizza quatro formaggi pe cuptor de lemne. A se servi super rece pentru numele Montemajor!
Ne bucuram astazi de un bordolez mai vocal, un partener de nadejde-n seratele post cina fix aproape de seriale. Caci nu poti sa-ti bati joc de sentimentele tale neoferind atentia meritata licorii de azi. Bordolez, deci threesome M/CF/CS, dar procentaje diferite. Majoritar merlot. Tanini? Apti serviciu medical. Extract? Oh, dar mult. Culoare ampla, nas frumos si discret, fruct negru si accente de piele. POst gust lung, amplu, aceleasi note de mure si coacaze, tabac, cicoare si o doza scurta de ciocolata. Un vin usor masculin, dar de final de seri romantice. A se deschide inainte de preludiu.
Seara, cina dupa o zi obositoare dar totusi plina de reusite. Asa mi imaginez momentul in care trebuie sa deschizi aceasta sticla si trebuie sa citesti “incantatia” lui Ovidius de pe eticheta. Daca iti poti imagina vreo melodie pe fundal e si mai bine. Personal cred intr-un cvartet de coarde. I Avem un vin sobru, corpolent, frumos, bine structurat, amplu. Avem o Feteasca Neagra feminina dar sobra, ca un personaj cheie din istoricul familiei. Genul de mama serioasa, cu tact, cu vorbe bine ticluite, nestiind daca toate adevarurile sunt reale dar foarte strengar povestite. Ai in pahar o poveste rubinie, de-o culoare exemplara, un nas intre pruna si cafea, magiun si cirese, tanini robusti dar totusi rotunjori, cu un final ce nu se lasa usor dus. Cred ca tocmai am luat o cina singur prin aceasta sticla ce ascunde atat de frumos alcoolul incat nu-mi pare rau de ora petrecuta alaturi de licoare. De tinut ascuns, pentru seri de iarna la NETFLIX sau carte in canapeaua preferata.
As zice ca primii ochi nu cad pe morga “actorului” de pe eticheta, Faustino V, acest spaniol de talie, ci pe sticla. Salblarea acesteia lasa semne de intrebare. Pentru o reserva de 10 ani ni se dezvlauie un vin viu inca pe culoare, prima adiere venind cu arome de fructe negre, prune si visine amarui. Combinate cu tente de condimente uscate si piele, aciditatea pare una cumva aidoma visinelor amarui ce sta foarte bine langa taninurile granulte. Postgustul este lung si echilibrat. Un vinut demne de dupa amieze mai colorate sau o zi de luni stresanta, dar cu ceva carne pe gratar.
Syrah, acest strugure copil din flori intre 2 soiuri de sud de Franta, as spune ca n-ar avea prea multe in comun cu tara noastra. N-ai putea zice, ah, uite un bun syrah/shiraz de Romania. Totusi, revenind la baza as emite opinia ca syrah-ul de Colt al Pietrei, cu al sau sol calcaros si pietros vine cu ceea ce te-ai astepta de la un vin de calibru. Sobru, serios, cam pus pe lucruri grele, concentrat pe culoare, pe nas cu note de ciocolata si ceva piele plus mici hinturi de eucalipt. Parca e descriere de serie, dar nu vad alta varianta. Vinul ascuns in sticla ce iti preda terroir-ul pe contraeticheta pare mai degraba insotitor de masa decat de poveste, are o robustete aparte si un drum sigur. Avand un 2016 atat de ferm cred intr-o ascundere a sticlelor sub scara vreme buna de aici inainte.
M-am pregatit pentru vinul de azi servind inainte un taco sanatos. Ce sa-i faci, la taninii din sticla am avut nevoie. La primul nas am avut nevoie de mai multa aerare, rotind paharul constant. Se dezvolta imediat dupa primele note de fruct negru, cireasa, mure. Apare un corp suplu, o piele si-o vanilinà, ceva toast si lemn. alcool, aciditate medie, post gust destul de lung. Am senzatia ca mai are nevoie de ceva ani, ca sa se matureze simpatic. Alcool bine integrat, gruparea de greuceni (CS, M, Sangiovese, Syrah) nefacand altceva decât sa mai ceara un alt pahar.