Cosmin Tudoran

Daca mi s-ar permite o paralela as spune ca vinul de astazi vine dintr-o Transilvanie a Spaniei, din Rueda, acolo unde clima continentala si noptile reci transforma strugurii Verdejo in materie prima numai buna pentru vinuri albe. Doar ca aici gasesti sol calcaros, ce confera un plus de mineralitate albelor. In sticla de azi canta un Verdejo proaspat, tanar, reprezenantul clasei vinurilor desemnate sa te bucure repejor. Cu note de citrice si pepene galben pe nas, completeaza apoi cu samburoasele piersici tinere si un post gust amplu, racoros. Place si solo, unplugged, dar merge bine cu paste, creveti sau o autentica paella. Lejer dar racit bine.

La ultimul concurs international de vinuri la care am participat anul curent, Berliner Trophy, am avut ocazia sa jurizez 2 flight-uri de Negroamaro. 24 de probe Greu de depunctat, întrucat acest “mic si rau”, acest diavol pulian, strugurele ce innegreste dintii de la al doilea pahar iti provoaca simturile si ti le conduce spre starea de bine. Modelul in cauza nu e mai prejos, arome concentrate, fructe negre coapte, cirese, magiun de prune. Corpolent dar cu tanini pasnici, jiucy, cu foarte putine note de piper, baton de vanilie si ciocolata neagra.

Deunazi, in paginile cunoscutului cotidian francez Le Figaro aparea scris cum ca un istoric maghiar se bucura ca a descoperit in interiorul ruinelor unei vechi biserici protestante pierduta intr-un capat de Romanie o copie foarte rara a unui celebru mozaic pictat de artistul italian Giotto. O bijuterie printre buruieni? Se-ntreba retoric. Biserica cu pricina era tocmai cea din Jelna, iar ca o paralela la vinul de astazi, cam asa i-as spune si eu acestui Sauvignon Blanc. O bijuterie de pe Dealu Negru. Sub masteringul muzical al aceluias Darius Pripon, as conchide cu “tipicité, acidité, mineralité”. Slavita fie Drojdia cu care s-a lucrat acest vin intrucat avem parte de note atat citrice cat si fructat coapte exotice astfel: avem soc dar avem si fructul pasiunii, avem tipicitatea sauvignonului usor ascunsa dar avem si pomelo si Mango. Un final super placut, un vin destul de usor de consumat si un partener demn de luat la dans. Mai ales ca sunt doar 9.787 de piese.

Pentr-un capitalist convins, Federalistu’ asta vine perfect. Gandeste-te ca e cel mai bine situat croat din America, desi s-a facut bine cunoscut pe meleaguri romane sub numele de Primitivo. Un fel de Marcel Iures care juca rolul de balcan suparat prin filmele hollywodiene. Revenind la Federalist, licoarea joaca un rol amplu, rotund dar nu de Oscar. De la deschidere te umple de replici pline de fructozitate neagra, de mure si prune uscate, ceva cicoare si vanilina. Gustul e amplu, plin, robust, fara tanini suparatori si elemente specifice. Aceleasi zone de fruct negru, note de sirop de artar. Federalistul e scos, dupa vorbele sofisticate ale propitarului, in numele fondatorilor, din vii aflate la o mila de Russian River. O amplitudine genetica si-un amestec de de toate, care la un moment dat dau bine. La alt moment ti se pare un obor cultural. Merge cu branzeturi si cu prajeli fine. Dupa mine.

Al doilea chilian pe anul asta venit de pe valea centrala nu poate fi decat un semn. Ca trebuie sa vizitez. Și cand bem al 6-lea strugure plantat in chile, de la startul dat doar din 1996, inseamna ca avem ceva bun. Iar planul meu aidoma. Se zice ca syrahul venit din zonele mai reci ale tarii sunt si cam cele mai bune vinuri, desigur, cu multe reprezentari legate de stilul de vinificatie. Cel de azi, venind din Valea Maipo, provine dintr-un relief racit bine, noaptea, fie de Atlantic, fie de raurile din zona, fie de Anzii ce-si expun fata la ocean. Revenind la Gran Reserva-ul de 2016, dupa 14 luni de baricuri americane si frantuzesti licoarea canta bine-n pahar, prestand picioare demne, de culori rubinii aidoma cancaniadelor pariziene. Fructe negre, visine si gemuri pe nas, ofera delicat tanini supli si corpolenta de doamna bine. Gustativ dau de anason, coacaze, parca ceva ciocolata neagra si resturi de cirese negre. Curge bine, completeaza mese carnoase, dar l-as prefera solitar, la o discutie ce-ar divaga intr-o intalnire romantica.

Pretentia de tipicitate nu-si are aici cea mai buna scena si lumini de Oscar. Dupa clinchetul cristalin al screw-cap-ului vin e o licoare galbena verzuie, cu note destul de lejere. Greutatea vine mai degraba din cele 4 medalii incasate ca International Winemaker Of The Year si nu cu o corpolenta urmata de vreo ontuozitate demna de un chardonnay baricat. Avem note vesele de fruct copt, mai exact marul ala din cuptorul mamei, nitica gutuie, un firavior lemn integrat si o aciditate peste medie. Curge repede si se termina rapid.