Cosmin Tudoran

Fie ca aceasta Feteasca Neagra sa va bucure si voua papilele precum mie. Jucausa-n pahar, mi-a dansat in ochi ca mai apoi in nas de toata pomina. Cotesteanca prezinta o conformatie chipesa, armonioasa, cu condimente exotice pe langa nota de pruna si cireasa. Straiul lung de stejar aduce un corp darz, o structura atletica si tanini copti. L-am aerat olecuta si l-am trecut prin combinatie de n luate cate k, unde n era paharul iar k-ul era o friptura de porc. N-ar trebui sa te cotesti, nici sa te opintesti. Te hotarasti?

Daca feteasca neagra se presupune a avea un caracter feminin, dama de sub bagheta Marcului din dotarea Alirei are un caracter de doamna bine. As zice chiar cutezatoare pentru etatea dansei. Asa cum Frida Kahlo si-a dat ceasul inainte cu 3 ani ca sa se fi nascut odata cu noul Mexic, asa si Alira lui Marc, desi e datata cu 2014, tot a tinerica arata. Avem o dama bine-nchegata, cu-n buchetel de fruct negru copt. Pruna aia care se incheaga dupa prima fierbere de gemuri, visina din dulceata bunicii si alura de sobrietate asumata. Are vinificatorul o bagheta asa magica incat insaileaza taninii cu aciditatea ca Frida culorile-n tablouri. E genul de vin cu care mergi la sigur oricand, preferintele in materie de fetesti fiind obligate la a bifa si aceasta eticheta.

Smerenia vine cu culoare. Vine cu un rosu catifea atat de frumos ca ti-ai pata camasa doar din respect fata de pigmentii carotenoizi. Cupajul de an 2016 din cea mai mediteraneeana zona a patriei, aduce in cupa un mix de 3 soiuri mixate de aceeasi vinificatori. Oltenia profunda aluneca pe ritmuri de visina, structura matasoasa, tanini medii si aciditiate specifica. N-are o corpolenta uriasa, dar e un vin extractiv, frumos pe nas si demn gustativ. Ciocolata, cireasa neagra, lemn ascuns, bine integrat, putina nuca si spre final oleaca de ciuperca. Am baut sticla cu numarul 2303 atribuind o carne de pasare! de casa. A mers ca unsa. Cu unt!

Vinul de azi reprezinta o lectie tare frumoasa, in care imbini armonios date despre terroir, tipicitate de soi si geografia locului si-a solului, toate predate parca de un dascal sod si blajin. Sticla e menita parca a te convinge sa stai s-o studiezi, s-o citesti ca pe o carte cu un "cuvant inainte" care te poate face sa n-o mai pui inapoi in raft. Ma duce cu gandul la “cuvantul inainte” al lui Catalin Paduraru in cartea Razboaiele Vinului de Mike Veseth. Pleaca cu un galben verzui pe pahar, arunca o mineralitate si-un soc instant, de la o prima adiere. Apoi revine mai exotic, cu amplitudine si cu mult fruct. Se joaca fie cu coaptele verii, fie cu exoticele, de la para la grepfruit, de la mar Golden la un lime. O corpolenta medie, o aciditate foarte frumoasa, demna de calcarul de sub cele 6.86 de hectare si un finish de maratonist rezistent. As zice fara preget ca e un vin cu care te poti imbogati spiritual. Iar ca o paranteza de final, viile Coltul Pietrei sunt "anexate" de un nume ce reprezinta generatii intregi de vinificare, Antinori, iar asta ma face sa cred ca ai parte de un P.S. cu C.T.C.

Revenim la Aglianico, acest strugure adus de greci in provincia Campania, sudul Italiei. Botezat Ellenico pana prin secolul 15, se remarca in Irpina, aceasta 'placa de baza' a strugurilor din regiune. Ce gasim in sticla Nativ-ului, producatorul ce se bazeaza exclusiv pe strugurii nativi ai regiunii bucura si cere atentie. Ba cere si oleaca de aerare inainte. Eventual un 001 de la Riedel. Pentru muzica ampla si catifelata a aromelor primare, a fructului copt, a ciresii transformate-n gem si peltelei de mure cu lavanda, desigur. Vinul prezinta corp rubensian, tanini rotunzi, alcool ascuns intocmai ca o frecventa dibace mixata de un inginer de sunet priceput, alte fructe negre, o pruna oachesa, piele tabacita, piper si vanilie. Falduri intregi. Spices. Avem azi un vin ce pur si simplu cere sa fie baut, de o complexitate prietenoasa si un final de remarcat.

Fruct mult si aciditate, astazi, sub eticheta acestui producator cu 3 piloni la baza afacerii: istorie, traditie si pasiune. Monastrelul din paharul de azi vine din ceva tufe (spun tufa ca asa seamana vitele de vie de forma joasa) nascute prin 87. Deci cu ceva etate. Fructul trecut de stresul cotidian ce in verile toride ajunge si la 40 de grade se racoreste ajungand diminetile spre 10. Asta e combinata cu factorul teren, plin de calcar si oleaca de vant, ce bate monastrelul de-l invineteste. Avem astfel un vin lejer, fructuos, cu tanini super prietenosi si gemuri de cirese. O piele invaluie nasul, probabil de la cele 6 luni de stejar.