Cosmin Tudoran

Pare-se ca 2018 fu an bun peste Cernavoda, iar colinele Dobrogei, cu solul nisipos si soare din belsug au copt la fix soiul francez. A iesit din nou o combinatie armonioasa de eleganta si prospetime, de note citrice si cele din zona asa zisului vin cu tipicitate. Iarba, greph, lime si putine agrise. Racoritor si vivace, francheta sa purtata de cele 10 grade m-a dus cu gandul la o combinata interesanta: tom yum japono-coreean urmat de curry cu curcan. Pam-pam! Merge? Merge, dar cu conditia sa ai macar doua sticle! Vivat Alira!

E luni deci se doreste tare repejor deschiderea unui vin relaxat, a unei sticle potrivite ca aperitiv, zic. Asadar, s-a alea deschiderea acestui trandafiras cochet din zona mediteraneeana #languedoc E o sticla pe care poti realmente oferi pe post de cado’, dar cu susul in jos, pentru ca fundul sticlei e mai special. In interiorul trandafirului galben ai o sarja minerala de fruct alb usor copt, o para, cireasa alba, niste grephfruit pe ici-pe colo, note citrice si aciditate specifica. E tonic si vesel. Legat de vinificatorul Gerard-jerry-berry, a vinificat in joaca de pe la 10 ani, cica. Pare ca i-a iesit. Se trecere repejor pe la 10 grade intocmai ca ploaia de vara.

Zeul mesopotamian de azi, sub forma sa lichida rose are menirea de a bucura si, pe langa a sarbatori vreo bucurie aparte si de a improspeti ziua. Iar cupajarea celor doi struguri pare ca ii reuseste. Cu primul nas. Daca trecem rapid de notele de cirese, fragute si usorul ardei gras, ajungem si la prospetimea unor citrice in plina ascensiune. E tonic ca un prephfruit rose si relaxat ca o piersica usor necoapta. E proaspat si e un rose ce ar trebui bifat vara asta, mai ales ca vine sub vibratia limitativa a celor 5.300 de sticle. L-as vedea la salata greceasca, pizza sau niste carbonare.

Noutatea vinului de astazi vine cu un strugure pe care nu l-am mai intalnit pana acum Gros Manseng. Iar eticheta ne spune ca vinul este chintesenta comunei situate la sud vest de franta, Herre. In colaborare cu sauvignon blanc si chardonnay, vinul de astazi impaca verile de iunie cu poftele de aciditate si mineralitate. Un amplu platou de fructe galbene, piersici necoapte, caise se imbata pe un fundal citric, floral si complex. Prietenos, usor de baut la o temperatura adecvata, cele 13% alcoolice se simt ascunse ca frecventele joase. Merge solitar ca un pick up cu un vinil pe fundal. Asa, lejer.

Revenim stimati telespectatori si unvinpezi.ro cititori la o noua incantatie, se pare. Una mai sobra si mai serioasa, cu un gest de a-ti drege vocea dinainte de a deschide sticla. Caci avem parte cu regele strugurilor negri, un cabernet sauvignon de Dealu Mare cules in 2015 si ascuns dupa vinificare doar 18 luni la stejar. Padampss! Evidentele note de fruct negru de pe nas se completeaza cu prima gura care-ti invaluie palatul, taninii calmi te ajuta sa realizezi ca ai parte de ceva serios, ca mai apoi sa redescoperi placerea ciresei negre pe nas, cat si a visinei pe gust. Se deschide usor, cam ca un ritual ce are momentul cheie dupa ceva vreme. Nu stiu daca Fiorenzo Rista e fan Ludovico Einaudi, dar vinul ma duce cu gandul la piesa Divenire si a sa forma molcoma la inceput, dar ampla si sobra, cu un anume tilc spre final. Vinul pare inca tanar, asa ca recomand cateva piese la colectie, carne la masa, timp de poveste si un pahar Riedel dedicat acestui soi.

Sauvignon Blanc de pe meleagurile vrancene, maturat in baricuri de salcam. Probabil pentru a calma reverberatiile pamantului sau a mai slefui apucaturile soiului. Drept e ca notele acestei menade exalta putin a mineralitate si verde. A mar si corcodusa. A aciditatea unei tinere zbanghii. Iar salcamul are rol de corset, aducand totul la un rotund fermecator. Bacanta se recomanda a se servi tanara, caci asa e in viata: se place carnea proaspata si fara grasimi, usor expansiva si excentrica. Vorbim de-o bacanta, totusi.